Trei fetițe, pe nume Ada,  Alexandra și Ania au mers în pădure la cules de ghinde. În timp ce culegeau,  au auzit un zgomot din spate. Ele, foarte speriate, s-au ascuns într-un tufiș.  Din fericire, era prietenul lor, Rareș, care voia doar să le sperie.             

Si cine zice că imaginația nu exista? Două bune prietene, Maria și Miruna, trebuiau să meargă pe un alt drum, prin pădurea fermecată!  

    Într-o zi, ei bine, fiecare trebuia să meargă pe un alt drum... Maria trebuia să meargă la spectacolul de muzică din pădure, iar Miruna la concursul de teatru. Erau foarte triste. Așa că, deoarece melodia Mariei și piesa de teatru a Mirunei erau despre o pădure, au mers amândouă  la concursul de teatru, în care Miruna manevra păpușile din lemn, iar Maria cânta!

   Ce zi fabuloasă  au  avut cele  două!

Anița și Raisa au plecat să caute floricele. Ele s-au rătăcit prin pădure și deodată au văzut un lucru ciudat în tufișuri. Oare ce era? Fetele speriate și-au dat seama că era un câine micuț  prin pădure alături de stăpânul său ,Raul.

 Irina  și Alexia au  plecat în pădure.  Ele s-au gândit  să culeagă lemne, ca să facă focul, au adunat si buturugi, ca să stea lângă foc  la povești. Fiecare a zis câte o poveste, dar după ce  spuneau povestea se auzea un sunet ciudat. Fetele s-au speriat si au plecat acasă.  A doua zi au venit din nou si au vazut că era doar un animăluț mic și drăguț .

  Intr-o zi Alex și Andrei au descoperit o pădure fermecată, unde se înalță cel mai neobișnuit copac din lume: Copacul Depărtărilor. Noi am pașit într-o lume de poveste cu nenumărate deschideri spre alte lumi, căci acest copac vrăjit, prin coroana sa înaltă, ne poartă înspre o mulțime de tărâmuri de vis, care mai de care mai ciudate, ce se tot schimbă și se rotesc, asemenea anotimpurilor, dar într-un fel cum nu s-a mai văzut.  

     Într-o altă zi Irina și Alexia s-au dus în pădure, ca să  caute ghinde pentru petrecerea surpriză a Brianei. Fetele auzeau o grămadă de sunete ciudate .

Ele credeau ca aceste sunete erau produse de animale, dar, de fapt erau făcute de un pitic dolofan pe nume Ping Pang .                    

 Fetele s-au împrietenit cu el  și au decis să-l dea cadou Brianei.                                                                 

    Rareş şi Vladi s-au dus pe o potecă necunoscută în pădurea fermecată.

Totul era minunat, parcă era o imagine dintr-un basm. Un fir de apă despărţea pădurea, iar ei s-au hotărât să-l urmeze.

Au descoperit că râul izvora dintr-o peşteră, unde trăiau foarte mulţi lilieci.

    Speriaţi, au fugit de-au rupt pământul

         Vladimir l-a sunat pe Ştefan ca să îl întrebe dacă merge cu el în pădure să îşi plimbe căţelul. Ştefan i-a spus lui Vladimir că se îmbracă şi se întâlnesc la pădure.

         Cei doi băieţi s-au distrat mult făcând bezele la focul din pădure.

Ada, Ania și Alexandra erau în pădure, când au auzit un zgomot dintr-un tufiș. S-au speriat îngrozitor și nu știau ce să facă. Inima le-a venit la loc când din tufiș a apărut câinele Adei, Bobi, care o urmărise, ca se asigure că este în siguranță. 

    Era o zi de toamnă.. Am plecat într-o expediție împreună cu colegii, sora mea și tatăl meu.

   Noi considerăm pădurea magică pentru că este răcoroasă și plină de păsări cântătoare.

    Am cules frunze și am găsit și ghinde dolofane. Eu i-am cules Mariei un coșuleț plin cu ghinde. A fost o zi minunată!  

       Aryana si Antonia s-au plimbat prin pădurea  fermecată. Aryana a zărit un fluture multicolor, care le-a fascinat. Cum nu au putut să-l prindă, s-au bucurat privindu-l. Fluture, toamna? Se gândeau ele...

     Când am ajuns în pădure cu prietenii mei, ni s-a părut straniu, deoarece se auzeau foșnete printre copaci, deși nu se vedea nimeni prin preajmă. Cu toate că eram puțin speriați ne-am continuat plimbarea și toți am rămas cu amintiri minunate.                                         

   Intr-o zi placuta de toamna,Ada,Ania si Alexandra.

    Ele s-au intalnit in padure

      Trei fete din clasa a IV - a D, pe nume Ania, Ada și Alexandra s-au întâlnit în pădure pentru  a-l plimba pe cătelușul Rex. Nu, nu vă gândiți că arată ca un dinozaur, așa au vrut să îl numească.

        Tot în acea zi, ele își sărbătoreau trei ani de când se cunoscuseră , așa că au scris o poveste despre acea zi.

           Pentru ele a fost o zi importantă și frumoasă.               

  Doi copii, Ștefan  și Magda,  s-au  gândit să meargă prin pădurea fermecată. În timp ce se  plimbau  , au văzut ceva ciudat. S-au apropiat  și au văzut o pisică șchioapă. Ei au învelito într-o frunza si aceasta s-a vindecat.Era clar ca padurea era fermecata

CAND COPIII DIN CLASA AU PORNIT IN AVENTURA DIN PADURE, MARIA SI ANIA AU RAMAS IN SPATELE COLEGILOR. ELE VORBEAU DESPRE CAT DE MAGICA ESTE PADUREA ACEEA.DINTR-O DATA SI- AU DAT SEAMA CA NU-SI MAI ZARESC PRIETENII SI INVATATOAREA. PE LANGA ASTA, VENEA UN URS DE DOUA ORI CAT ELE! CEVA ERA CIUDAT!

        CAND SE INTOARSERA SA FUGA, URSUL A VENIT SPRE ELE SI A ZIS: "NU VA TEMETI! TOATE ANIMALELE VORBESC, O SA VA AJUT SA AJUNGETI INAPOI, LA CASA VOASTRA"

       ERA CLAR CA ACEA PADURE ERA FERMECATA, DAR AU DECIS SA PASTREZE SECRETUL.

     Cine zice ca magia nu există?

     Două fetițe, pe nume Ștefania și Daria, au plecat în inima pădurii pentru a căuta un loc bine luminat. Cum mergeau ele, au văzut o căsuță într-un copac foarte înalt. Fetițele se uitară la căsuță, iar acesteia i se deschiseră ușile si de acolo se ivi o scară care cobora spre fetițe.

     Acestea se urcară în căsuță, iar acolo,  pe o tăbliță scria ,, Căsuța magică”.

    Voi credeți ca magia există?

   Două fetițe, pe nume Daria și Ștefania, au mers cu clasa lor în pădure. Fetițele vorbeau despre aceasta pădure, dacă este magică, dacă nu este.... Tot vorbind,  fetițele și-au dat seama că doamna învățătoare si ceilalți colegi nu mai erau in fața lor. Fetițele o luară la fugă ca sa își prindă clasa din urmă, dar după 10 minute de alergat fetițele și-au dat seama că se pierduseră în pădure. Au mai mers un pic până au zărit o căsuță. Fetele se apropiară, iar când au ajuns în căsuță au văzut că aceea era goală, iar când au vrut să plece au zărit un bilețel pe podea. Acolo scria ,,Bun venit în Pădurea Fermecată!"...

      În timp ce ceilalţi au mers in grupuri, eu am mers singur. Când mergeam pe cărare am văzut o grămadă de flori colorate în stânga mea si în timp ce mă uitam la flori m-am împiedicat de o buturugă si m-am rănit la picior. Când m-am ridicat, am văzut un copac cu multe frunze la bază. Așa că m-am dus să iau o frunză să îmi dau la rană si prin miracol mi-a dispărut rana. Și mi-am zis... Ce minune! Cine credea că există magie într-o simplă pădure?

    Într-o după amiază, doi prieteni au plecat la o plimbare în pădure. După un timp au observat, pitit după tufiș, ceva ciudat. Apropiindu-se, au descoperit un lucru nemaipomenit, un unicorn. 

    Avea pielea alba, copite aurii, aripi măiestoase și un corn în frunte strălucitor ca un diamant. După o scurta conversație, pentru că era un unicorn vorbitor, cei doi prieteni au aflat că era un unicorn magic:  putea zbura, putea face un curcubeu și vindeca oameni.

Eu și o prietenă am plecat după lemne , pentru a face un foc de tabără. Ne luasem bezele de acasă, deoarece ne propusesem să le prăjim. Când am terminat de adunat lemnele, ne-am întâlnit cu doamna învățătoare, care ne-a spus că nu e bine să faci focul în pădure deoarece poți provoca un incendiu, dar a spus  și că în  această pădure nimic nu e periculos deoarece  ea e fermecată . A fost minunat!

Într-o zi de toamnă doua fete s-au gândit să facă un picnic în pădurea din apropiere. Ele au luat o pătură și  fursecuri. Când au ajuns acolo au auzit un zgomot ciudat, le-a fost puțin teamă, dar s-au dus să se uite, și au observat că era doar un iepuraș,care le-a spus sa nu se sperie de el ca vorbește, deoarece aceasta este o pădure fermecată si toate animalele de acolo vorbesc.Ele lau invitat si pe iepuraș sa ia parte la picnic,a fost o zi de ne uitat

    Doua fete pe nume Briana si Irina culegeau flori din pădurea fermecată. Păsările erau așezate pe crengi si ciripeau atât de frumos încât am început să le admire.

      La un moment dat s-a auzit un zgomot, iar toate păsărelele au zburat. În depărtare  au văzut vinovatul. Era doar o mică și gingașă  căprioară. A fost o zi minunată!                                               

    Natalia şi Cristina au plecat pe o cărare luminată dintr-o pădure,  unde razele soarelui străluceau puternic.

    Au mers ele o bucată bună de timp şi au întâlnit o veveriţă, care le-a spus să nu se sperie că ea poate să vorbească, deoarece aceasta este o pădure fermecată. Le-a avertizat totuşi că în zona întunecată a pădurii locuieşte o vrăjitoare malefică, dar că o vor putea învinge dacă vor lucra împreună şi vor folosi magia prieteniei.

Intr-o buna zi ,doi copii obisnuiti descopera in apropierea clasei lor o padure fermecata,in care copaci fosnesc si parca soptesc cuvinte magice,in care elfi stau la sfat pe ciupercile care rasarind din iarba ca de catifea si unde se inalta cel mai neobisnuit copac din lume ,Copacul Descoperitorilor,cei doi copii pasesc intr-o lume de poveste cu nenumarate deschideri spre alte lumi ,caci acest copac vrajit te poarta inspre o multime de  taramuri  de vise alaturi de clasa mea.  

Într-o zi frumoasă de toamnă am plecat cu tatăl meu la vânătoare în pădure. Ne-am așezat pe frumosul covor de frunze ruginii lângă un copac. Dintr-o dată, în luminișul de lângă noi, a ieșit o căprioară însoțită de puiul său. Am fluierat încet; căprioara a ciulit urechile și a rupt-o la fugă. Ne-am întors acasă încântați de întâlnirea avută.