Pe o stanca,unde curgea un mic raulet,o frumoasa domnita statea si plangea caci sotul ei era in lupta.Soacra sa era langa ela si incerca s-o imbarbateze.
Sefan se intoarce din lupta ranit.A inceput sa bata la usa ca sa poata intra.Mama sa nu-i deschide usa si-l trimite din nou in razboi pana cand va castiga ,chiar cu pretul vietii ,situatiei in care va fi un adevarat erou.
Stefan cel mare isi reuneste oastea si se duce din nou la lupta.Invingandu-i,Stefan si oastea lui ies bucurosi biruitori,avand o onoare deosebita.

Stefan cel Mare

Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
– „Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţară mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!”

   trasaturi:

        fizice:scund cu parul lung .

        morale:curajos, ambitios, iubitor, darnic, credincios , aspru, impunator.