A fost odată un  băiat pe nume Andrei. El locuia pe malul mării într-o casă sărăcăcioasă. Părinții lui nu aveau nici ceva ce să pună pe masă. Dar băiatul nu știa că va ajunge să fie bogat.

  Într-o zi, Andrei a vrut să se plimbe pe malul mării. Dupa câteva minute, a văzut o zonă care era plină de pietre. Pentru a-și continua drumul, el trebuia să treacă de stânci. Andrei a început să se urce pe prima stâncă, când, dintr-odată, o pală de vânt a adus un sul vechi. Din curiozitate, el a încercat să-l prindă, dar, din nefericire, a sărit după el și a căzut între spațiul dintre stâncile colțuroase. Stâncile fiind înalte, Andrei nu se putea cățăra înapoi sus. Intrând în panică, Andrei a început să strige după ajutor.Dar după aceea și-a amintit un lucru ce l-a făcut și mai speriat.

         Și-a amintit că micuții, dar periculoșii crabi, le plăcea să stea printre stânci.

          Din fericire, tatăl lui a venit când a auzit strigarea și a reușit să-l ridice pe Andrei din gaura aceea. După ce s-a ridicat, el i-a spus că a căzut din cauză că a vazut un sul dus de o pală de vânt. Tatăl lui a râs când a auzit ce s-a întâmplat și nu l-a crezut. Andrei s-a decis să vină și în următoarea zi.                                                  În următoarea zi, el s-a întors la stâncile cu crabi.A început să se uite după sul. După câteva minute, Andrei a găsit sulul, iar pe el scria așa: ,, Mergi  trei mile spre sud și vei ajunge pe o insulă. De acolo, mergi cincizeci de  paşi spre nord,