,,Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, daca-i vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.”

,,Cine se teme de sărăcie nu e demn de bogăţie.”

Nuvela „Moara cu noroc” a lui Ioan Slavici a apărut în anul 1881, în volumul „Novele din popor”. Fiind o nuvelă psihologică, realistă, accentul este pus pe felul în care sunt construite personajele și relația dintre acestea. Totodată, este scos în evidență și caracterul moralizator al operei: dorința de îmbogățire cu orice preț poate crea un dezechilibru.

Nuvela lui Ioan Slavici reflectă foarte bine viziunea autorului asupra satului românesc, iar acest lucru este redat atât prin complexitatea personajelor, cât și prin autenticitatea universului creat

Este o nuvela realistă prin trăsături manifestate la toate nivelurile textului: tema familiei și a dorinței de înavuțire, obiectivitatea perspectivei narative, includerea unor personaje tipice pentru o categorie socială, analiza psihologică, verosimilitatea, prezentarea veridică a societății ardelenești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, precizarea unor toponime reale, pentru a crea iluzia vieții, tehnica detaliului semnificativ in descriere și in portretizare.

 O trăsătură a realismului este perspectiva narativă obiectivă. Întâmplările din nuvelă sunt relatate la persoana a treia, de catre un narator detașat, omniscient și omniprezent.

 Pe lângă perspectiva obiectivă a naratorului, apare tehnica punctului de vedere în intervențiile simetrice ale bătrânei, din incipitul și din finalul nuvelei.

Tema nuvelei „Moara cu noroc” de Ioan Slavici se referă la setea de îmbogățire și la consecințele grave pe care aceasta le are, sugerându-se faptul că banul poate duce la degradarea ființei umane. Totodată, opera lui Slavici prezintă efectele negative pe care le poate avea dorința de înavuțire asupra individului.

În nuvela realistă, spațiul și timpul sunt precizate. Cârciuma de la Moara cu noroc este asezată la răscruce de drumuri, izolată, înconjurată de pustietăți întunecoase.

Acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an, pe două repere temporale cu valoare religioasă: de la Sfântul Gheorghe până la Paștele din anul următor, când apa și focul purifică locul.

Alcătuită din 17 capitole, cu prolog si epilog, nuvela are un subiect concentrat.

„Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă psihologică și de aceea conflictul central este unul moral, psihologic. Este vorba despre conflictul interior al protagonistului. Personajul principal, Ghiță, oscileaza intre dorința de a rămâne om cinstit, pe de o parte, și dorința de a se îmbogăți alături de Lică, pe de alta parte. Conflictul exterior constă în confruntarea dintre cârciumarul Ghiță și Lică Sămădaul.