1.Mega Virus

Megavirusul  ( lat.  Megavirus ) este un gen de virusuri care conțin ADN nucleocitoplasmatic, reprezentat de singura specie Megavirus chilensis (MGVC).

Megavirusul a fost descoperit în aprilie 2010 într-o probă de apă de mare luată lângă stația științifică Las Cruces ( provincia San Antonio , Chile ), dar este capabilă de replicare în celulele acanthamoeba de apă dulce ( Acanthamoeba ).

Cu un diametru al capsidei de 440 nm , megavirusul a fost cel mai mare virus descoperit până în iulie 2013, când Pandoravirusul a fost descoperit cu o lungime de aproximativ 1 micron și o lățime de 0,5 microni. Genomul conține 1.259.197 de perechi de nucleotide, ceea ce îl face cel mai mare genom viral dintre complet secvențiat (începând cu 2011). Codifică 1120 de proteine, dintre care 258 (23%) nu au omologi în mimivirus .

2.Pandoravirus

Pandoraviruses au fost descoperite în 2013  în timpul unui studiu sistematic al probelor de apă și sedimente de fund în căutarea de noi viruși ai Mimiviridae  Familia care infectează Acantamoeba amoeba  . La fel ca Mimivirus , au fost izolați din probe, care au prezentat o activitate litică puternică atunci când au fost combinate cu cultivarea culturilor  de Acanthamoeba . Prima specie a noului gen, Pandoravirus salinus , a fost izolată dintr-un eșantion de sedimente de fund superficial de pe coasta din centrul Chile și a

doua specie, Pandoravirus dulcis , A fost izolat din noroiul colectat de pe fundul unui iaz de apă dulce lângă Melbourne ( Australia ). Genomurile ambelor virusuri au fost secvențiate la izolare. Un alt virus cu morfologia Pandoravirusului , Pandoravirus inopinatum , a fost izolat în 2008 de la un pacient care suferea de cheratită cauzată de Acanthamoeba . Doar șase ani mai târziu, datorită dimensiunilor mari, a fost posibil să se stabilească natura

sa virală. În 2015, genomul său a fost secvențiat  . În 2018 au fost descrise alte trei specii: Pandoravirus macleodensis găsit în probe de apă dulce lângă Melbourne, la doar 700 m

e locul unde a fost găsit P. dulcis ; Neocaledonia Pandoravirus este izolată în apa salmatică a mangrovelor de lângă Aeroportul Noumea ( Noua Caledonie ) și Pandoravirus quercus găsite în solul Marsiliei ( Franța ). În același timp, s-a decis separarea genului într-o familie separată. Rezultatul unui studiu filogenetic al genului, efectuat la descrierea acestor trei specii, poate fi ilustrat prin următoarea cladogramă :

3.Spiral

Aceste capside constau dintr-un tip de capsomere dispuse într-o spirală în jurul unei axe centrale. În centrul acestei structuri, poate exista o cavitate sau canal central. Această organizare a capsomerilor duce la formarea virionilor în

formă de tijă și filamentoși: pot fi scurți și foarte densi sau lungi și foarte flexibili. Materialul genetic este de obicei ARN monocatenar (în unele cazuri, ADN monocatenar) și este ținut într-o spirală proteică prin interacțiuni ionice între

sarcini negative pe acizi nucleici și sarcini pozitive pe proteine. În general, lungimea capsidei înfășurate depinde de lungimea acidului nucleic pe care îl înconjoară, iar diametrul este determinat de mărimea și locația capsomerilor. Un exemplu de virus spiralat este virusul mozaicului tutunului  .

4.Marburg

Virusul Marburg  este o specie din familia filovirusului aparținând genului monotipic Marburgvirus . Provoacă febră hemoragică Marburg . Virusul a fost găsit inițial în Africa Centrală și de Est ca o infecție atât la primatele mari, cât și la cele neumane.

5.Icosahedral

Majoritatea virusurilor animale au o formă icosaedrică sau aproape sferică cu simetrie icosaedrică . Un icosaedru obișnuit este forma optimă pentru o capsidă închisă compusă din subunități identice. Numărul minim necesar de capsomere identice este de 12; fiecare capsomer este format din cinci subunități identice. Multe virusuri, cum ar fi rotavirusul , au mai mult de doisprezece capsomere și apar rotunde, dar păstrează simetria icosaedrică. Capsomerii de la vârfuri sunt înconjurați de alți cinci capsomeri și se numesc

pentone . Capsomerii fețelor triunghiulare au 6 vecini-capsomeri și se numesc hexoni ... Hexonii sunt în esență plate, iar pentonii, care formează 12 vârfuri, sunt curbați. Una și aceeași proteină poate acționa ca o subunitate atât a pentomerilor, cât și a hexamerilor sau pot fi compuse din proteine diferite.

6.Shell

Unii viruși se înconjoară cu o membrană suplimentară a unei membrane celulare modificate (plasmă sau internă, cum ar fi membrana nucleară sau membrana reticulului endoplasmatic ). Acest strat bilipid suplimentar se numește supercapsidă , iar proiecțiile spinoase pe acesta sunt ashplomere . Învelișul lipidic al virusului este plin de proteine codificate de genomul viral și genomul gazdei; membrana în sine, precum și oricare dintre componentele sale carbohidrați , provin în întregime din celula gazdă. Astfel, virusul gripal și HIV își formează coaja . Infectivitatea majorității virusurilor învelite depinde de acest înveliș .

Poxvirusile sunt virusuri mari, complexe, cu o morfologie neobișnuită. Materialul genetic al virusului este asociat cu proteinele dintr-o structură centrală asemănătoare unui disc cunoscută sub numele de nucleoid. Nucleoidul este înconjurat de o membrană și de două corpuri laterale cu funcție necunoscută. Virusul are o coajă exterioară cu o mulțime de proteine pe suprafața sa. Întregul virion este ușor pleiomorf (adică este capabil să schimbe forma și mărimea în funcție de condiții) și poate lua