Cânepar (Carduelis cannabina): este o specie răspândită în vestul, centrul și nordul Europei până în vestul și sud-centrul Siberiei. Este sedentară, dar multe păsări din nordul Europei și Asiei migrează spre sud pentru a ierna. La noi câneparul se întâlnește și în perioada sezonului rece, mai ales în stoluri mixte, alcătuite din alte specii înrudite. Lungimea corpului este de circa 14 cm. Pe cap, gât și laturile pieptului penajul are culoarea roșie (iarna capătă o nuanță de roz șters). Spatele este cafeniu, abdomenul, gușa și aripile au culoarea albă. Este insectivoră în perioada sezonului de cuibărit, hrănindu-se cu omizi, gândaci, gărgărițe. Toamna și iarna recurge la semințe de plante sălbatice și cultivate, boabe, dude, mure, căutându-și hrana pe sol.

Cojoaică de pădure (Certhia familiaris): are o răspândire mare în Europa, preferând habitatele de păduri de foioase și conifere, cu precădere cele de pin și molid. Caută în special pădurile naturale cu copaci bătrâni, a căror rată de vârstă poate trece de 100 de ani. Este o pasăre mică, de 12-13 cm, cu partea inferioară de culoare albă, iar cea posterioară maronie cu puncte albe pe cap și spate. Ochiul are o sprânceană albă, iar ciocul este ușor curbat în jos. Cojoaica de pădure caută hrana pe trunchiul copacilor, urcând în spirală pe acesta și plonjând în zbor spre baza altui copac, unde urmează același procedeu. Se hrănește în special cu insecte și alte nevertebrate pe care le capturează de sub scoarța copacilor.

Măcăleandru (Erithacus rubecula): este o specie foarte răspândită pe întreg continentul și în majoritatea zonelor de distribuție este sedentară.Trăiește în păduri, parcuri și grădini și este deseori întâlnit în zone urbane. Paspărea este ușor de recunoscut după fața și pieptul portocalii, cu linii de demarcație gri, care contrastează cu abdomenul alb și cu părțile superioare de culoare oliv-maronii, ca și aripile și coada. Lungimea corpului este de 12.5-14 cm. Vara se hrănește cu nevertebrate, însă iarna recurge la semințe și fructe de arbuști iarna, fiind vizitator frecvent la hrănitorile de grădină. Se hrănește și noaptea acolo unde există surse de lumină artificiale, sau unde lumina lunii este foarte puternică.

Pițigoi codat (Aegithalos caudatus): poate fi întâlnit într-o varietate de habitate, incluzând păduri, parcuri, grădini, tufișuri și mlaștini, mai ales dacă se găsește și un strat dens de arbuști. Este un pițigoi mic, cu corpul rotund, cu o lungime de 13-15 centimetri, iar coada este mai lungă decât întreg corpul păsării. Pieptul și burta sunt de culoare deschisă, cu accente de roz, fața albă, cu o coroană neagră cu o dungă roz care pornește de la frunte și ține până la ceafă. Coada are două culori: alb și negru. Se hrănește cu nevertebrate și larvele lor, iar iarna mănâncă semințe. Trăiește în stoluri mici tot anul, activ în timpul zilei, când se hrănește în copaci și pe sol.