A fost odată un băiețel pe nume Andreiuș. Îi plăceau la nebunie fructele și legumele și era foarte prietenos. Tare frumușel era, cu ochii căprui și părul șaten precum cafeaua. Gata cu introducerea! Hai să trecem la ce e important! Povestea!

    Într-o noapte de vară, Andreiuș, însoțit de mama sa, se ducea în camera lui. Îi era tare somn. Se jucase toată ziua. Mama lui îi citise o poveste despre aventura de pe Tărâmul fructelor și legumelor. 

    - Mami, Tărâmul fructelor și legumelor chiar există? o întrebă curios Andreiuș pe mama sa.

    -Poate, răspunse mama.

    -Păi, noapte bună mami! zise Andreiuș.

    -Noapte bună! îi spuse mama lui Andreiuș, care deja adormise.

    Cam pe la jumătatea nopții, Andreiuș se trezi. Dar era ceva ciudat...nu mai era în camera sa!

    Era într-un spațiu negru, gol, infinit.

    În mai puțin de zece secunde, peisajul se preschimbă într-o pădure deasă, care părea făcută din țelină. Peisajul acesta i se păru cunoscut lui Andreiuș.

    -Sunt în Pădurea Aproape Nesfârșită De Țelină de pe Tărâmul fructelor și legumelor! îsi dadu el seama.

   Deodată, se auzi un sunet de pași. Speriat, Andreiuș nu știa ce să facă. 

    Silueta misterioasă ieși la iveală. Era o uriașă căpșună, cea mai mare pe care a văzut-o Andreiuș vreodată. 'Oare există și mai mari?' se întrebă Andreiuș. 

    -Bună! Eu sunt Căpșunica. Tu ești...?

    -Aandreiuș, spuse el emoționat. Încântat de cunoștință!

    -Nu fi speriat! exclamă Căpșunica. Bine ai venit pe Tărâmul fructelor și legumelor!

    -Stai să înțeleg. Aici sunt numai fructe și legume?

    -Da, exact. Nu-i așa că e super?

    -Iubesc fructele și legumele! Sunt mâncarea mea preferată! spuse Andreiuș.

    -AAA! țipă ca din gură de șarpe Căpșunica.

 AAA!

    -Stai liniștită! Nu te voi mânca! 

    - Slavă Domnului! spuse ușurată Căpșunica. Vino să-i cunoști pe prietenii mei!

    - Bine! spuse Andreiuș.

    - Brocoli, Bănănescu, Morcoveață, frații Cireșescu, el este noul nostru prieten, Andreiuș.

    -Bună! spuseră cu toții într-un glas.

    -Bună! le răspunse Andreiuș.

    -Vreau să te întreb ceva, îi spuse Brocoli lui Andreiuș.

    -Dă-i drumul! spuse Andreiuș.

    -Ăăă...da, întrebarea. Poți să-mi ajuți prietenul? întrebă Brocoli.

    -Da, desigur. Cine este? Sau mai bine zis ce este?

    -Păi...nu-ți pot spune. E secret. Va trebui să mergem la el acasă. Va dura destul de mult...

    -Niciun drum nu e departe pentru mine! exclamă Andreiuș.

    PESTE 2 ORE...