Urșii care trăiesc la Polul Nord sunt albi, cred că de aceea li se zice urși polari.

Dar într-o zi, printre urșii albi, s-a rătăcit un urs maaare și frumos de culoare cafenie care venea tocmai din munții noștri.

      Ursul era tare prietenos, așa că prin rătăcirea lui a dat peste un grup de foci.

       Focile l-au văzut pe nou-sosit și au început să râdă.

       - Ia te uită!...un urs murdar! E mânjit tot, de la gheare până la bot, parcă-a fost înmuiat în sos.

       - Eu sunt curat, spuse Martin. M-am spălat chiar azi-dimineață.

Merse el supărat printre lespezi de gheață întrebându-se de ce focile nu-l crezură, de ce l-au jignit si au râs de el?

Tot mergând se întâlnește cu un grup de urși polari care au râs de el pentru că nu era alb și nu l-au primit în grupul lor.

       Trist că toată lumea își bătea joc de el, ursul s-a așezat pe un sloi de gheață. Un pinguin bun la suflet l-a întrebat de ce e trist și a aflat că, în lumea de unde vine ursul, toți urșii sunt cafenii si nu disprețuiesc pe cei care nu sunt ca ei.

    Pinguinul, fiind o pasăre foarte isteață, i-a venit ideea ca ursul să se săpunească până când blana lui va deveni albă.