Iepurică abia a scos capul din căsuța aflată în scorbura unei rădăcini uriașe și a rămas uimit. Pădurea era de nerecunoscut. O pulbere albă, strălucitoare, cădea de sus și se așeza împrejur acoperind iarba, tufele uscate, fagii înalți, alunii și chiar firul zglobiu al izvorului jucăuș.

    „Ce se întâmplase?” se întreba iepurașul cu ochii mirați, cu urechile ridicate de uimire.

     - A venit iarna! îi spuse mama. Tu n-ai mai văzut-o până acum, ești încă mic. Astăzi însă, ai să faci cunoștință cu zăpada, cu gheața.

        Și grăbită, îl trase de lăbuță și închise ușa căsuței, căci Iepurică o uitase deschisă și frigul năprasnic năvălea înăuntru.