A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, un ținut magic fără nume. Ținutul acesta era așezat într-un loc minunat, cu izvoare și poienițe cât vedeai cu ochii. 

Un râu trecea prin mijlocul pădurii dând viață și bucurie și un pod lega partea stângă a ținutului de partea dreaptă a acestuia, trecând pe deasupra râului.

    Locuitorii ținutului magic, se jucau toată ziua și altă treabă nu aveau. Pentru că în ținutul magic era vreme bună mai tot timpul, locuitorilor le plăcea să joace leapșa, baba oarba, lapte gros, de-a v-ați ascunselea, rațele și vânătorii și alte jocuri care mai de care mai vesele și numai bune de jucat afară, în aer liber.

    Câteodată, locuitorii ținutului magic ajungeau să se certe pentru că voiau să se joace toți același joc în același timp, dar...ei erau foarte mulți în acest ținut, atât de mulți încât cu greu puteau fi numărați și era imposibil să se joace toți același joc! Zilele când se certau erau triste și parcă nici vremea nu mai ținea cu ei! Se înnora afară dintr-o dată și începea să plouă și ploua, ploua, ploua și ploaia parcă nu se mai oprea. Atunci toate jocurile se opreau și nimeni nu mai ieșea afară până nu trecea vremea rea.

    Într-o zi, după ce s-au certat din nou și a început să plouă, unul dintre locuitori a venit cu o idee.

    - Ce-ar fi dacă ne-am alege un rege și o regină care să ne conducă? îi întrebă el pe cei din jurul lui.

Ideea se răspândise din gură în gură până ajunse la aproape toți locuitorii ținutului. Fiecare se întreba cu ce ar putea ajuta un rege sau o regină.

Locuitorii se gândeau că în felul acesta ar scăpa de zilele ploioase care nu le permiteau să se mai joace perioade lungi de timp, așa că au fost de acord. 

    Au ales ca regină o persoană isteață, veselă și iubită de toți, pe nume ÎMPĂRȚIREA, iar ca rege l-au pus pe curajosul și înțeleptul pe care îl cheamă ÎNMULȚIREA. Supușii se gândeau acum că ar fi bine să construiască un castel pentru rege și regină, care să fie demn de noii lor conducători și să aducă și câțiva slujitori la palat care să-i ajute pe rege și regină să se descurce mai ușor.

    Locuitorii s-au pus pe treabă și nici nu dură mult construirea castelului deoarece ei erau mulți, atât de mulți încât cu greu puteau fi numărați!    

Au ales un locuitor credincios și harnic pe nume PLUS și un alt locuitor sincer și isteț pe nume MINUS să fie supușii personali ai regelui și reginei și să îi slujească cu credincioșie zi de zi. Apoi i-au dat și un nume ținutului lor: Regatul Matematicii.

    Regele și regina s-au instalat în castel și au început să vegheze la buna ordine din noul lor regat. Zi de zi munceau din greu ca să împartă locuitorii pe echipe și să aleagă jocurile pe care să le joace fiecare echipă.

Nu era treabă ușoară, deoarece locuitorii regatului erau foarte mulți!

    Pentru că nu aveau zile libere, de la o vreme, regele și regina începuseră să se simtă obosiți. Locuitorii se gândeau că îi vor pierde dacă continuă să muncească în continuare și că au nevoie neapărat de odihnă. Așa că, unul dintre ei a venit cu o idee: