Moara de vânt este o instalație ce permite transformarea energiei eoliene în energie mecanică de rotație.În acest scop, vântul pune în mișcare elicea morii (forța de frecare).Moara de vânt se folosește pentru măcinarea cerealelor (forța de apăsare normală) sau, în special, în Țările de Jos,pentru desecarea terenurilor mlăștinoase prin pom-parea apei din lacurile dintre dune, aflate sub nivelul mării și transformarea terenurilor în poldere.De exemplu, între 1608 și 1612 Beemster Polder, care se află cu 3m sub nivelul mării, a fost drenat folosindu-se 26 de mori de vânt. Ele au evoluat ca putere de la 25-30 KW la început până la 1500 KW (anul 1988).

 Practic, nordul Dobrogei a fost zona cu cea mai mare densitate a morilor de vânt, iar acestea au funcționat pentru un timp îndelungat. Fiind o regiune cu prea puține ape curgătoare, dar în care vântul nu se oprește niciodată, în Dobrogea au apărut sute de astfel de instalații, cu ajutorul cărora localnicii își măcinau cerealele.

 Morile de vânt au fost folosite în zonele de câmpie sau în apropierea 

suprafețelor întinse de apă, iar morile de apă au fost folosite în apropierea suprafețelor întinse de apă, a râurilor montane, cascadelor și chiar a lacurilor.

 Mecanismul morilor de apă acționează astfel: apa acționează asupra roții cu o forță de greutate, o forță de frecare și o forță de apăsare normală, iar cel al morilor de vânt acționează astfel: vântul acționează asupra palelor de vânt cu o forță de frecare, o forță de greutate și o forță de apăsare normală.

 Pe râul Rudărica, se mai păstrează încă 22 de mori pe apă.

 Ultima moară de vânt cu pânze din România, vine dintr-un sat care mai are câţiva locuitori.O moară, rămasă unică în România, a fost mutată din satul său dobrogean în cel mai mare complex muzeal în aer liber - Astra Sibiu.Instalația rustică pentru măcinat cereale are aripile din pânză, de forma unor vele triunghiulare.

 Turbinele eoliene au un mecanism asemănător morilor de vânt, acestea transformând energia eoliană, produsă cu ajutorul vântului, în energie mecanică.

 O moară de apă este o moară care utilizează hidroenergie. Este o structură care folosește o roată de apă sau o turbină de apă pentru a conduce un proces mecanic precum frezarea (măcinarea), laminarea sau ciocănirea.

 Energia hidraulică a fost folosită încă din antichitate. În India se foloseau roțile hidraulice la morile de apă. În Imperiul Roman, morile acționate de apă produceau făină și erau folosite de asemenea la acționarea gaterelor pentru tăierea lemnului și a pietrei.

 Exploatarea acestei energii se face actualmente în hidrocentrale, care transformă energia potențială a apei în energie cinetică. Aceasta e apoi captată cu ajutorul unor turbine hidraulice care acționează generatoare electrice care în final o transformă în energie electrică.