Vara plecase de ceva vreme, însă razele soarelui tot mai străluceau și mai scânteiau  printre frunzele aurii ale copacilor. Toamna cea mult așteptată sosise.

În grădina de legume era forfotă mare. Balul de toamnă se apropia. Era cel mai așteptat eveniment al anului. Sosise vremea ca gazda petrecerii să fie Cerasela,  mult prea pretențioasa prințesa ceapă.

Norocel-vânticel, fiul mai mic al bătrânului Crivăț, era responsabil cu crearea atmosferei. Trebuia ca  norii cenușii și pufoși să plece spre nord pentru ca cerul să rămână albastru ca cerneala.

Dis –de –dimineață, prințesa ceapă, plină de înfumurare, dădea ordine :