Am scris – şi mai scriu – fiindcă mi-e foame, fiindcă mă secătuieşte o cumplită şi arzătoare sete. Mi-e foame de pâine, de dragoste, de omenie, de dreptate.

Liviu Deleanu în interviu (15 august 1935

Liviu Deleanu s-a născut la 8 februarie 1911, la Iași.

Liviu nu-și iubea copilăria, zicea că a fost foarte grea, fară bucurii și jocuri copilaresti („unica mea jucărie a fost o papușă de cârpe”). Era un copil frumos, cu bucle mari, aurii, lăsate pe umeri. Mama îl purta ca pe o fetiță. A trăit în frig și în foame.

Îi placea foarte mult să citească. Citea tot ce-i nimerea sub mînă. Mama îi dădea cîte un leu să-și cumpere un covrig și el strîngea leul, ca să-și poată cumpăra unica revistă pentru copii.

În orașul natal intră la studii la gimnaziu, dar, din lipsă de surse, este nevoit să abandonaze.

Pleacă la București, unde se angajează ca litograf, apoi corector la o tipografie.

Literatura o „îmbrățișează” de la o vîrstă destul de fragedă: la doar 15 ani redactează revistele „Prospect” și „Vitrina literară”.

Celor micuți le-a dăruit cărțuliile:
- ”Mi-i drag să meșteresc”,
- ”Bucurii pentru copii”,
- ”Ala-bala-portocala”,
- ”De la mic la mare”,
- basmul dramatic ”Buzduganul fermecat”.

Nicuşor e mic și are

Numai douăbuzunare

Şi-i deprins să ţina-n ele

Toate cele.

Ţine-n ele cutioare,

Pietricele, bumbi, mosoare,

hirtiuţe colorate,

Ba şi altele de toate,

De te miri cum le îndoapă -

Şi nu crapă...

Ce să vă mai spun de el?

Cred că n-ar strica,Defel,

Dacă Nicu ar avea

Încă un buzunărel:

C-are multe-n buzunare,

numai... o batistă n-are!

BATISTA poezie - de Liviu Deleanu

Cărți publicate

Păşim în doi
Sub pletele bătrânei ploi
Şi-un vânt bezmetic ne adie
La ora udă şi târzie
A stropilor ce cad mereu...

Iar părul tău cu părul meu
Se-ating din mers – şi se sărută,
Precum în noaptea abătută
Deasupra mea şi-asupra ta
Doi pomi vecini s-ar săruta,
Sau cum o boare trecătoare
S-ar săruta cu-o altă boare.

Şi suntem tineri amândoiSub ropotul bătrânei ploi.