În ospeție la Smaranda, mama lui Ion Creangă

    Câte mame obosite, cu ochii de nesomn, de primăveri, de tinerețe, dar nebune de bucurie și dragoste au vegheat întâiul somn,dar poate și întâiul vis al pruncului drag.

   Câți copii au avut somn ușor și vise dulci în pătuțul care-i legăna când într-o parte, când în alta.  Dar câte surori și frați mai mari au fost măguliți de măicuțele lor pentru a-și adormi frățiorii mai mici, asemenea Smarandei:

 — Nică, dragul mamei! vezi că tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovăsul cela pe jos; și eu asemene nu-mi văd capul de trebi; tu mai lasă drumurile și stai lângă mămuca, de-i fă țevi și leagănă copilul; c-apoi și eu ți-oi lua de la Fălticeni o pălăriuță cu tăsma ș-o curălușă de cele cu chimeri, știi colè, ca pentru tine!

1. Leagănul

2. Cartea

   Cartea, asemeni unui copac, crește frunzele personalității. Le modelează, le dă sevă, culoare, ca mai târziu să le deie și aripi pentru zbor. Un zbor în lumea mare, unde se cere putere, pricepere, talent, jertfă. 

   Nică a învățat primele buchii, dar și cartea vieții, alături fiindu-i mama: ,,Când învățam eu la școală, mama învăța cu mine acasă și citea acum la ceaslov, psaltire și Alexandria mai bine decăt mine."

„În slăbiciunea ei pentru mine, ajunsese a crede că am să ies un al doilea Cucuzel, podoaba creștinătății, care scotea lacrimi din orice inimă impietrită, aduna lumea de pe lume în pustiul codrilor și veselea întreaga făptură cu viersul său.‘‘

   Cartea, după părerea mamei, avea să-i deie fiului statut de om învățat, iar ,,omul învățat înțelept va fi și pe cel neînvășat slugă-l va avea.‘‘

   Torsul și țesutul  au fost pentu strămoșii noștri o îndeletnicire zilnică,(,,la Humulești torceau și fetele, și băieții‘‘) mai ales în zilele de iarnă, lângă cuptorul cald. Smaranda și-a făcut o pâine din asta: torcea, apoi nividea, țesea sumane, pentru a le vinde la iarmarocul din Fălticeni. Asta era unica șansă pentru a face bani și a-și trimite feciorul la învățătură. 

,,Mama era în stare să toarcă-n furcă, și să învăț mai departe.‘‘   

3. Furca și stativele

4. Talanca

  Sunetele, emanate de glandele înaripatei neliniștite, gălăgioase, acaparează atenția  oricărui ins ce se pomenește în preajma ei. Sunt sunetele copilăriei fragede, sunetele pupăzei.

  Smaranda, femeie  harnică, cu mulți copii, crescută în  spiritul valorilor țărănești, al unor legi nescrise, își educă odrasla la fel:  „Scoală, duglișule, înainte de răsăritul soarelui; iar vrei să te pupe cucul armenesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua?...“ 

5. Pupăza