Povestea unei fetițe minunate

   MariLena

           Alegerea părinților

Se zice că sus, sus în ceruri sunt mulți, mulți copii. Ei se joacă între ei, și urmăresc  cu atenție oamenii de pe pământ. Fiecare copil își alege părinții și familia în care urmează să se nască. Iată că unei fetițe, care  nicidecum nu-și găsea  pe nimenea pe plac, îi atrăsese atenția doi tineri frumoși, care erau atât de atenți unul față de altul, se iubeau și se prețuiau reciproc. I-a urmărit multă vreme de sus, ba chiar a jucat și la nunta lor. Nu a mai vazut o așa nuntă de frumoasă și veselă!

Foods:

  Aceștea-s părinții mei, aceasta este familia, în care vreu să mă nasc,- a zis fetița! Îi iubesc  de pe acum, sunt atât de gingași... și a sărit în burtica la mămica. Ea știa cum arată părinții ei, dar Alexandru și Ludmila, încă n-o văzuse, dar o iubeau atât de mult!

În fiecare zi tăticul punea urechea  la burtică, să audă cum se bate inimioara copilașului. nu avea răbdare să o țină în brațe! Dar fetița avea planurile ei. A așteptat cu multă răbdare ziua de 8 martie, ca sosirea ei pe lume  să fie cel mai frumos cadou pentru mămica ei.  Sosirea ei pe lume a fost cu mare alai! striga atât de tare, încât toate mamele din maternitate ziceau cu blândețe- ehehe, mare cântăreață  va fi  această fetiță!!!

Părinții au numit-o Maria Elena, cinstind astfel numele  bunicăi Maria și a Străbunicăi Elena!

Era atât de amuzantă. Piciorușele erau totdeauna pregătite să lovească pe cineva.

La început era supărată pe toți. Nu-i plăcea când cineva  nu îi îndeplinea capriciile. Și cum nimeni nu avea timp pentru capriciile ei- țipa întruna.  Se uita supărată într-un ochi și aștepta timpul potrivit ca să înceapă a plânge.

Dar avea un Înger, care o liniștea îndată- era mama!

Și creștea fetița noastră într-o zi, cât alții într-un an. Și creștea voinică, puternică, curajoasă...dar șotioasă. Nimeni n-o putea opri, când dorea să se suie pe casă, sau să cucerească înălțimele gardurilor, sau a construcțiilor metalice. 

  Orice  minută potrivită o folosea pentru antrenamente: ba muta figurile pe tabla de șah, ba  ridica greutăți la sală...

Chiar de la un anișor  iubea să citească. Când bunica venea obosită de la serviciu, MariLena o astepta cu o cărticică. Se așeza jos, trăgând-o și pe bunică  alături și zicea poruncitor: 

-Hai să citim! 

Îi plăcea să asculte povesti despre animale: cățeluși, pisicuțe, despre stele, soare, copaci, crocodili, dar cel mai important: Marilena trebuia să fie eroina principală și  să fie cea mai, cea mai!

Adeseori îi citea și surioarei.