În credinţa creştin-ortodoxă Crucea este simbolul renunţării la voia proprie în schimbul ascultării lui Dumnezeu. 

Totodată, ea înseamnă renunțarea la propriile plăceri pentru a putea face binele.

"Şi chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie."

                                                         (Marcu, VIII, 34)

Calea arătată de Hristos celor care vor să vină după El, adică celor care doresc să-L asculte și să primească ajutorul Său, este trăirea vieții prin renunțare la grijile și la voia proprie (renunțarea la sine), prin jertfirea propriilor dorințe (să-și ia crucea) și prin aplicarea tuturor învățăturilor Sale (să-Mi urmeze Mie).

                                           (Marcu, VIII, 35-37)

Hristos explică ucenicilor Săi și mulțimii care-L ascultă că cine va dori să-și elibereze sufletul de griji și suferințe, prin încercarea de a-l satisface cu tot felul de lucruri lumești, nu va reuși.

În schimb, cine va trăi în lume ascultând de îndemnurile lui Hristos și aplicând învățăturile Sale, acela, cu ajutorul Său, va reuși.

                                           (Marcu, VIII, 35-37)

Ce-i care nu vor avea curajul să-L mărturisească pe Hristos și să trăiască în viață așa cum El ne-a învățat, nu vor fi recunoscuți de Hristos ca fiind ai Săi.  

”Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu, venind întru putere.”

                                                                                             (Marcu, IX, 1)

La finalul îndemnurilor Sale, Hristos vorbește despre Învierea Sa, anunțând că vor fi unii din cei prezenți care-L vor vedea și care vor primi Putere prin harul Duhului Sfânt.

     Din această pericopă evanghelică, citită în Duminica de după Înălțarea Sfintei Cruci, învățăm că omul, pentru a-și câștiga sufletul, trebuie să-L urmeze pe Hristos, prin purtarea crucii puse peste poftele sale și prin îndeplinirea îndemnurilor date de El.

     Purtarea crucii nu este nicidecum o autopedepsire, ci ea este o lucrare de înnoire duhovnicească, o eliberare de egoism, o lepădare de sine pentru o unire cu Hristos. 

     Ne lepădăm de noi înşine şi ne umplem de Hristos.

Bibliografie:

1. https://www.bibliaortodoxa.ro/

2. https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/evanghelia-de-duminica/urmand-lui-hristos-crucea-ne-duce-la-inviere-32896.html

3. https://doxologia.ro/viata-bisericii/comentarii-patristice/evanghelia-despre-luarea-crucii-urmarea-lui-hristos-comentarii