POVESTEA FERICIRII (basm tătăresc) 

Cadâr este un bătrân trist. Nevasta îi murise și nu avea copii. Într-o zi, a găsit un om de piatră. Lacrimile lui au transformat piatra într-un tânăr adevărat, care a fost de acord să devină fiul lui Cadâr. Mama lui era Aișe, marea cea albastră. De bucurie că bătrânul l-a salvat pe fecior de blestem, Aișe i-a dăruit lui Cadâr o năframă fermecată care îndeplinea dorințele. Cadâr și-a dorit să mănânce, iar năframa i-a adus tot ce a vrut, apoi și-a dorit să găsească fericirea. Tânărul Tasin a plecat astfel în căutarea fericirii, către palatul padisahului de pe Insula Galbenă. Un câine alb l-a ajutat să intre în palat.  

Padișahul a încercat să-l omoare pe tânăr însă până la urmă Tasin l-a transformat într-un om de piatră. Câinele alb era de fapt o fată frumoasă, numită Umie. Cei doi pleacă împreună spre Țara Van, însă mai întâi aveau nevoie de papucii de fier fermecați de la Ali-Ochi-Zgârcit. Pentru papuci, Ali le-a cerut marea în schimb, iar Aișe a venit. Tinerii au împărțit tuturor bogățiile lui Ali, apoi au zburat cu papucii către Țara Van. Tasin s-a îndrăgostit de Umie și cei doi s-au căsătorit. Într-o zi, Tasin a găsit în pădure un rubin uriaș, pe care l-a vândut pentru mulți saci cu aur. Credea că bogăția aduce fericirea. După un timp, a crezut ca înțelepciunea aduce fericirea și a început să învețe neîncetat.

Într-o bună zi, a plecat în munții stâncoși unde trăiau niște oameni care nu cunoșteau focul. El i-a învățat multe lucruri, despre foc, fier și multe altele. Într-un târziu, el a înteles că oferindu-le oamenilor fericirea, găsise fericirea și pentru el. A luat-o pe Umie și au mers către bătrânul Cadar. La întrebarea lui Cadâr despre fericire, Tasin i-a răspuns că „fericirea este lângă tine, tata”. După moartea lui Cadâr, cei doi tineri s-au întors pe fundul mării, la Aișe cea albastră, unde și-au împărtășit înțelepciunea ființelor care trăiesc în mare.

                    COMUNITATEA ETNICĂ

Tătarii sunt o comunitate de origine mongolo-turco-turanică dispersați pe arii întinse ale Asiei, dar prezenți pe arii restrânse și în anumite regiuni ale Europei de Est, inclusiv în Dobrogea.

Tătarii din Dobrogea numără aproximativ 20.000-25.000 de persoane și sunt urmașii tătarilor din hanatul Hoardei de Aur (din Bugeacul și Crimeea învecinate), colonizați aici. În România, ei sunt aliați politic cu coreligionarii lor turci și trimit în Parlamentul României câte un deputat. Dintre așezările dobrogene, orașul Medgidia, renumit pentru geamia sa “ Abdul Medgid “ are o concentrație însemnată de tătari autohtoni. În multe localități din județele Constanța și Tulcea se găsesc multe geamii. Unele dintre acestea au fost construite cu mulți ani în urmă, având valoare istorică (geamia din Mangalia), altele fiind construite mai recent, îndeosebi după Revoluția din '89. Geamia Esmahan Sultan din Mangalia este cea mai veche geamie din Dobrogea, datând din anul 1456.

ComuniTATEA ETNICĂ

LIMBA TĂTARĂ

De-a lungul istoriei, limba tătară a fost scrisă cu mai multe alfabete: cu alfabetul arab, alfabetul latin, respectiv  alfabetul chirilic. 

În Dobrogea, alfabetul folosit este cel latin și conține următoarele litere: a, b, c, ç, d, e, f, g, ğ, h, i, ĭ, ı, j, q, k, l, m, n, ñ, o, ö, p, r, s, ş, t, u, ü, v, w, y, z.

ARTA CULINARĂ TĂTĂREASCĂ

“Meniul” de bază la tătari este format din cocături și multă carne. Şuberek, geantîc (scris în tătară: cantıq) și köbete fiind unele dintre cele mai iubite de tătari.

Un meniu specific tătăresc care se pregătește la evenimentele importante, cum ar fi nunți sau botezuri, este format din mai multe feluri de mâncare, preparate cu dragoste de către gospodinele noastre. “Toy șorbasî”, este o ciorbă specifică de nuntă sau petrecere, friptură de berbecuț servită cu fasole scăzută, „sarma”, adică sarmale în foi de viță de mărimea degetului mic, urmat de cus-cus servit cu „qoșap”(compot), apoi un „malebe”, adică griș cu lapte delicios ornat cu praf de scorțișoară, prăjituri și dulciuri precum baclavale și minuni. La final, o cafeluță tătărească și o țigară pentru fumători întregește un meniu tradițional tătăresc.

COSTUMUL TRADIȚIONAL TĂTĂRESC

 În costumul național al tătarilor se remarcă o  combinație armonioasă de țesături de culori strălucitoare ,,orientale", pălării cu ornament dificil, pantofi de diferite tipuri și scopuri, bijuterii elegante și complexe. 

Baza costumului tradițional al tătarilor este alcătuită din blănuri (yshtan) și rochie (kulmek). Deasupra cămășii se pun, de obicei, pe un caftan sau pe un halat de baie.

SĂRBĂTORILE TĂTARILOR

Tătarii au două mari sărbători religioase în cursul anului: Ramazan Bayram şi Kurban Bayram.

amazan Bayram sau Draza Bayram e o sărbătoare care ţine trei zile, precedată de un post de 30 de zile, zis Ramazan sau Draza. (...)
 După 70 de zile de la Draza Bayram, urmează Kurban Bayram, care ţine patru zile. În dimineaţa zilei întâia se taie un berbec care, după ce a fost sfinţit de hoge, este adus ca jertfă lui Dumnezeu. Hogei i se dă ca răsplată pielea berbecului. Cine este mai bogat poate tăia mai mulţi berbeci pe care îi împarte la săraci“.

Personaje:

PRINCIPALE:

Cadâr, Tasin, Aișe

SECUNDARE:

Padișahul, Umie,          Ali-Ochi-Zgârcit

EPISODICE: Giuvaergiul             

TRĂSĂTURILE PERSONAJELOR:

  TASIN- curajos, binevoitor

CADÂR-modest, amărât

AIȘE- grijulie, înțelegătoare, darnică

PADIȘAHUL- hain

UMIE-loială

Ali-Ochi- avar, ursuz