Bunica mea are 73 de ani și se încadrează în perioada bătrâneții. Stadiul bătrâneții în care se încadrează bunica este stadiul de trecere,  prima bătrânețe pentru că se încadrează în vârsta  apropiată de 65-70/75, 70/75-80 de ani. 

    Chiar dacă această perioadă este una de oboseală și nemulțumiri, toate acestea nu sunt  despre bunica mea pentru că este o femeie plină de viață, veselă, înțeleaptă care nu stă niciodată pe loc și muncește mereu. Bunica nu se plânge niciodată pentru că este foarte puternică și toată viața ei a dat dovadă de această putere, fiind la această vârstă ea încearcă să-și accepte destinul și nu regretă nimic, se bucură doar de ce are. Într-un fel ea trece printr-o criză existențială deoarece este greu ca  ea o femeie harnică și mereu dornică să muncească să accepte că nu mai este ca înainte și că se simte tot mai des o oboseală și neputință. Ea nu încearcă să trăiască cu gândul la trecut, pentru că a avut o tinerețe destul de complicată, de aceea încearcă să se gândească la anii care vor urma și se bucură atunci când poate aduce un folos altor persoane și chiar dacă nu a obținut foarte lîn viață nu se gândește la aceasta, pentru că vede că copiii și nepoții ei au nevoie de ea. 

    Competențele pe care le  posedă sunt abilitatea de a desfășura activități zilnice și activități de relaxare și sprijin acordat celorlalți, ea se împarte cu experiența de viață și se implică în activitățile casnice și familiare pentru că mereu vrea să ne ofere ajutor. Bunica trece prin niște schimbări de plan biologic și fizic, deja are mai multe probleme de sănătate, nu vede bine, recent a avut și o intervenție chirurgicală la ochi, des are dureri de cap și probleme cu inima. În plan intrapersonal se trece prin niște particularități de funcționare, din cauza vârstei dar și din cauza că a muncit prea mult această oboseală este și mai mare. Pe lângă faptul că are mare probleme cu piciaorele, a început să vadă mai rău și multe lucruri nu mai sunt ca înainte, atunci când nu se simte bine are niște stări de amețeală.

   Devin tot mai evidente schimbările anatomofuncționale, scade elasticitatea pielii, părul devine tot mai alb, are tot mai multe riduri, se modifică regimul de somn, uneori îmi spune că nu doarme prea bine noaptea pentru că se trezește des.

    Din cauza îmbătrânirii fiziologice scade capacitatea de a se adapta la schimbările de mediu, bunica s-a acomodat la casa ei și când pleacă pe câteva zile la o rudă sau chiar la noi se adaptează destul de greu, iar în caz de lipsă de putere sau probleme de sănătate necesită momente din ce în ce mai lungi pentru a se reface.

Bunica nu are probleme în a gândi clar sau a reține lucruri, mereu când îi povestesc ceva important ea este atentă și nu uită cele discutate. Pe lângă aceasta sunt unele abilități legate de gândire care încep să scadă. Nu are dificultăți de pronunție. Informațiile noi le memorează atunci când sunt legate de ceea ce o interesează. Memoria ei este una destul de bună, iar despre înțelepciune, aceasta crește pentru că bunica vine mereu cu sfaturi cu adevărat utile. Ca și toate femeile bătrâne, bunica adesea se gândește la trecerea timpului și a morții, dar ea vorbește foarte calm despre aceasta, ea este împăcată și pregătită psihologic, mai mult eu mă întristez și încep a plânge când ea îmi spune despre aceasta și nu îmi pot imagina viața fără ea. Bunica mereu este acolo să ne ajute atunci când apar diverse probleme, când am probleme de sănătate sau ceva asemănător ea se îngrijorează foarte mult, pot spune că are o relație mai specială cu mine pentru că sunt nepoata ei cea mai mare, uneori este o adevărată binecuvântare pentru noi toți.

În concluzie, pot spune că bunica este foarte importanță pentru mine, pentru că de mică petreceam foarte mult timp la ea și pe parcursul anilor acest lucru a continuat pentru că mereu simt o fericire când merg să o vizitez. Este pentru mine un adevărat model pentru că a reușit să deslușească sensul și semnificația vieții.