Rocile care conțin carbonat de calciu (calcar, marnă, dolomit) sunt, de asemenea, dizolvate, dar în acest proces, pe lângă apă participă și dioxidul de carbon. Toate fenomenele bazate pe dizolvarea rocilor de (în) apă se numesc fenomene carstice. Un exemplu detaliat al carstului îl constituie fenomenele apărute din gheață (carst de gheață, criocarst). Mecanismul de dizolvare a diferitelor tipuri de roci și gheață se diferențiază unul de celălalt, însă trăsătura comună a tuturor fenomenelor carstice sunt formele carbonatate carstice de suprafață și subterane apărute.

. Rocile care conțin carbonat de calciu (CaCO3) sunt calcarul, marna, dolomitele. Apele de ploaie se combină cu dioxidul de carbon (CO2), conținut în atmosferă, formând un acid carbonic slab.

Carstul reprezintă totalitatea proceselor legate de circulația apei în roci solubile (calcar, dolomit, gips, sare) și formele de relief la care acestea dau naștere (la suprafață și în adâncime) conturează noțiunea de carst. Acesta a fost studiat inițial în Podișul Karst din Slovenia.

Relieful carstic a luat naștere prin intermediul unor procese fizice şi chimice. În general, este vorba despre procesul numit dizolvare. Astfel, fenomenul are loc în prezența apei încărcată cu o cantitate însemnată de dioxid de carbon (CO2) și pe un substrat geologic alcătuit din roci foarte solubile, precum calcarele, dolomitele, sarea, ghipsul etc.