CARTEA JUNGLEI

                                 după Rudyard Kipling

                                        Fragment

   — Cineva suie coasta spre noi, spuse Lupoaica, ciulind urechea. Luați seama! În desișul din gura peșterii un foșnet se apropia. Lupul își strânse toate labele sub el, gata de salt. Apoi, dacă cineva l-ar fi urmărit cu privirea, ar fi asistat la ceva nemaipomenit: lupul își opri săritura în aer. Făcuse mișcarea înainte de a fi văzut asupra cui era să sară și apoi se răzgândi brusc. 

— Un om! spuse el uluit. Un pui de om! Ia uită-te la el!

Drept în fața lui, ținându-se de o creangă joasă, stătea un copil gol, cu trupul cafeniu, care de-abia învăța să meargă, mogâldeața cea mai dulce și mai plină de gropițe care trecuse vreodată pragul peșterii vreunui lup, mai ales la timp de noapte. Privea Lupul drept în ochi și râdea.

— Așa arată un pui de om? se miră Lupoaica. N-am văzut niciodată vreunul până acum. Adu-l încoace.

Lupul era obișnuit să-și transporte puii în fălci, fără să-i vatăme, ba chiar să ducă și un ou în gură, fără a-l strivi, așa încât, apucând bine copilul de spate, niciun colț nu-i zgârie pielea, și-l așeză binișor jos, alături de puii săi.

 — Cât e de mic! Cât e de golaș și de îndrăzneț! spuse Lupoaica cu blândețe. Copilașul căuta să-și facă loc printre puii de lup, ca să ajungă mai aproape de trupul cald al mamei. — Aha, a început să mănânce și el cu ai noștri! Deci, așa arată un pui de om. Crezi că s-a mai pomenit vreodată un lup care să se poată lăuda că a avut, între copiii lui, un pui de om?

— Am mai auzit că s-ar fi întâmplat un asemenea lucru cândva, dar nu în haita noastră, spuse Lupul. Acesta nu are un fir de păr pe el și l-aș putea omorî dintr-o lovitură de labă. Dar uită- te la el cum ne privește-n ochi fără pic de frică. Deodată, lumina lunii de la gura peșterii se stinse, pentru că umerii și capul mare, pătrat, al tigrului Shere Khan astupaseră intrarea. 

— Shere Khan ne face o mare onoare, spuse Lupul, dar ochii săi străluceau de mânie. Ce dorește marele Shere Khan?

 — Prada mea. Un pui de om a trecut pe aici. Părinții lui mi-au scăpat. Dă-mi-l pe acesta!

— Lupii fac parte din Poporul Liber, spuse Lupul. Ei nu primesc porunci decât de la căpetenia haitei. Puiul de om este al nostru și-l vom ucide numai dacă vom avea chef.

— Aveți chef, n-aveți chef, ce fel de vorbă e asta? Credeți că am venit să stau aici, cerând să-mi dați ce mi se cuvine? Vă vorbesc eu, Shere Khan!

Urletul tigrului umplu peștera de tunete. Lupoaica se scutură de puii care se înghesuiau în ea, țâșni înainte, cu ochii scăpărând în întuneric ca două lumini verzi, înfruntând ochii de flăcări ai lui Shere Khan.