Efectuat: Panaghiu Doina

Cond.științific : Meriacre Aliona

Cuprins:

1. 1.Introducere ;
2. 2.Diferenţele culturale:
3. Forma;
4. Stilul;
5. 3.Concluzie;
6. 4.Bibliografie.

1.O cantitate tot mai mare de corespondenţă, în special corespondenţa privitoare la managementul afacerilor şi de business, începe să fie destinată străinătăţii. În zilele noastre limba engleză este limba afacerilor internaţionale; tot mai mulţi europeni vorbesc limba engleză, aceasta luând locul limbii franceze şi germane. 

Ea depăşeşte, datorită noilor tehnici de comunicare, noi graniţe.

Cunoştinţele de limbă engleză care sunt suficiente în vorbirea orală pentru a ne descurca, în ciuda stăpânirii nu tocmai perfecte a limbii, pot avea urmării neplăcute la corespondenţa în scris. Aici formulările neclare sau ambigue pot să primejduiască buna desfăşurare a unei afaceri sau să împiedice încheierea unui contract important.Pentru a reduce, sub aspect lingvistic, posibile surse de distorsionare a mesajelor în comunicarea internaţională, se recomandă folosirea cât mai rar a verbelor compuse şi a cuvintelor derivate din specificul cultural .În locul tuturor acestor cuvinte sau grupuri de cuvinte care pot produce confuzie celor care nu au engleza ca limbă maternă, dar care o folosesc ca limbă a businessului, trebuie folosite cuvinte echivalente care să fie uşor de găsit în dicţionare. 

2.Diferenţele culturale se oglindesc în scriere sub mai multe aspecte, iată câteva dintre ele:

Forma – câteva elemente care ţin de formă:

- formatul – francezii folosesc formatul cu paragrafe indentate şi foarte rar forma bloc. Adresa interioară o scriu în partea dreaptă, urmată (uneori) de iniţialele secretarei şi ale celui care a scris scrisoarea (la americani şi britanici aceste iniţiale apar la sfârşitul scrisorii – la noi la fel);

- modul de a scrie data – americanii scriu luna/ziua/anul; modul european este ziua/luna/ anul; modul standard internaţional este anul/ luna/ ziua; - modul de a scrie ora – modul american foloseşte ciclul de 2x12 ore, iar modul european ciclul de 24 ore, astfel, de exemplul, 5 pm de la americani devine 17 la europeni; -modul de a scrie numerele – modul american $ 444,000.77; modul european 444.000,77 $; de asemenea, unele unităţi de măsură sunt diferite în Europa şi SUA; 

- modul de adresare într-o scrisoare – mult mai formal la japonezi, germani şi francezi decât la americani. După formula de adresare la francezi urmează virgula (ca şi la noi), în timp ce la americani urmează două puncte. Franţuzoaicele nu obiectează când primesc o scrisoare adresată cu Monsieur, dar femeile de afaceri americane detestă acest lucru; - modul de încheiere a unei scrisori – francezii încheie mai formal şi mai pretenţios decât americanii.

Europeană :

Americană:

Stilul

În general, stilul scrisorilor de afaceri scrise de americani este mai puţin formal, cu mai puţine înflorituri şi cu caracter mai personal. Cele scrise de europeni sunt mai puţin personale, mai pline de curtoazie. În comparaţie cu americanii, care folosesc un stil concret cu multe exemple, francezii folosesc un limbaj abstract; ei preferă teorie şi explicaţii teoretice.

Acolo unde un american dă un exemplu pentru a clarifica ideea, un francez va prezenta ideea fără nici un exemplu şi, eventual, va introduce un concept. 

Lungimea ideală pentru propoziţie este de 16-20 de cuvinte la americani, dar mult mai mult la francezi, care folosesc mai multe adverbe şi propoziţii complementare. Unele scrisori de afaceri şi mai ales materialele în vederea 49 angajării se cer a fi scrise de mână la francezi (pentru studiu grafologic), ceea ce apare total nepotrivit la americani. Americanii accentuează începerea unei scrisori cu ideea principală, şi o dezvoltă de la specific la general. În Franţa ordinea este inversă, de la general la specific. Americanii vor încheia o scrisoare prin care cer ceva într-o manieră pozitivă, ceea ce nu este cazul, în general, la francezi, care vor încheia prin a te informa despre măsurile pe care le vor lua dacă acţiunea nu este îndeplinită.