Sadoveanu s-a născut la 5 noiembrie 1880, la Paşcani. Tatăl său era avocatul Alexandru Sadoveanu, originar din Oltenia, iar mama, Profira Ursache. Întrucât părinţii săi nu erau căsătoriţi, abia în 1891, Mihail este recunoscut oficial ca fiu al lui Alexandru Sadoveanu. După absolvirea cursurilor Liceului Naţional din Iaşi, s-a mutat la Bucureşti pentru a studia Dreptul. S-a îndrăgostit însă de scris şi, în 1897, a debutat în revista „Dracul”.

În 1904 a ieşit pe piaţă cu patru volume deodată - „Povestiri”, „Dureri înăbuşite”, „Crâşma lui Moş Precu” şi „Şoimii”. Recunoaşterea în lumea culturală românească a venit în 1921, când a devenit membru al Academiei Române.

Mihail Sadoveanu-Ceahlăul literaturii române

,,Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă " este un roman istoric scris de Mihail Sadoveanu și publicat pentru prima oară în volum în anul 1929 de către Editura „Naționala” S. Ciornei din București. Acțiunea romanului se petrece în Principatul Moldovei în anii 1679-1680, în timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca. Romanul prezintă o călătorie prin țară a abatelui francez Paul de Marenne, sol tainic al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței către sultanul Imperiului Otoman, înfățișând „Moldova prăbușită din vechea ei mărire, sleită de biruri, de războaie și de prădăciuni”Sursa principală de inspirație a romancierului a fost Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat (1662-1743) al cronicarului Ion Neculce (1672-c.1745) în care sunt relatate principalele evenimente istorice petrecute în timpul domniei lui Gheorghe Duca.

Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă

Titlul romanului are o semnificație triplă. O primă semnificație provine din faptul că Zodia Cancerului este denumirea populară a Zodiei Racului (latinescul „cancer” însemnând „rac” în limba română); mersul înapoi al racului . O a doua semnificație se referă la cancer, o boală ce macină organismul dinspre interior înspre exterior. Iar a treia semnificație este o Boală a plantelor provocată de unele ciuperci și bacterii parazite.

Expresia a da înapoi (sau îndărăt) ca racul= a-i merge rău,a nu mai progresa.

Așa cum rezultă chiar din titlu, acțiunea romanului este plasată în timpul domniei lui Duca-Vodă, cel rămas în istorie și tradiții datorită abuzurilor fără precedent în țară, în folosul propriei îmbogățiri și susțineri pe tronul Moldovei. Sadoveanu prezintă doar o perioadă a acestei domnii, insistând, mai ales, asupra decăderii țării prin infiltrarea obiceiurilor orientale străine moralei poporului nostru.Vremea lui Duca-Vodă este echivalentă cu o zodie nefastă, în care totul se destramă, regresează, cade în barbarie, mergând înapoi (ca racul), este zodia cancerului.

Contastrul, antiteza sunt figurile pe care se bazează prezentarea.

,,Drumul cel mare” nu e deloc mare sau nu e deloc drum; se numea așa pentru că era foarte vechi, dar părea a merge la întâmplare, șovăind și coborând în râpe sau suind pe deal.”

Așezările erau puține, explicația o dă naratorul: ,,... cu puțini ani înainte iernaseră tătarii fărâmând și spârcuind, urmând după dânșii răutățile prădăciunilor leșești, foametea neașezării și ciuma lui Dumitrașcu-Vodă.”

Chiar și Iașul îi oferea abatelui aceeași imagine a nestatorniciei timpurilor.

Iașul fiind o așezare a Orientului care nu ,, cunoștea în rânduiala sa mai degrabă neorânduiala uliților lui, nici un plan. Fiecare pământean, asezător în el, fie boier, fie prost, punea să i se clădească rareori cu mistria și mai ales cu toporul, acareturi și casa după fanteia momentului. Lângă o curte de cărămidă și piatră de Orhei boierește răsfățată, se tupila o căsuță strâmbă de bârne acoperite cu paie ori stuh. De multe ori căsuța avea o podoabă de flori înaintea ușii, pe când curtea de alături, pustie, lăsa să-i cadă tencuielile și olanele și să-i atârne cu aripi de moarte ferestrele.” Desigur că în acest peisaj bisericile, mănăstirișe și casele domnești apăreau mai impunătoare, iar contrastul mai puternic.

Văzută din altă perspectivă, cea a marilor boieri, Moldova lui Ducă-Vodă se conturează ca un spațiu al instabilității, al intrigilor și suspiciunilor, al teroarei și execuțiilor sângeroase.

Alecu Ruset despre domnita tatălui său:

,,Doamne, părintele meu a fost bun și blând, și cât a stat el în țară asta, n-a scos rânduieli nouă, și norodul a trăit în bielșug și pace. Dacă a greșit ceva-pedeapsa lui a fost crâncenă, căci necredincioșii l-au muncit ca pe Domnul Hristos.”

A doua semnificație se referă la  boala care constă în apariția unei tumori grave care provoacă degenerarea țesuturilor unor organe interne sau externe.

Duca-Vodă este intruchiparea unei boli, care afectează țara în totalitate, și o îndreaptă spre pierire. De-a lungul romanului, de nenumărate ori, și din diverse surse, auzim reflecții privind instabilitatea vremii.

,,Lucrurile sunt schimbătoare în țara asta și oamenii sunt deprinși cu amestecurile de soare și zloată ca în zilele de aprilie.”- cugetă naratorul.

Ruset are grijă să-l înștiințeze pe abate că ,,domniile în Moldova sunt trecătoare.”