Învierea Domnului sau Paștele este una din cele mai așteptate și mai respectate sărbători religioase care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos – Marele îndrumător al omenirii, considerat Fiul lui Dumnezeu. Paștele este sărbătoarea cea mai sfîntă din calendarul creștin, urmată de Crăciun.

Pentru ortodocși Paștele semnifică trecerea de la moarte la înviere și la viața veșnică. Viaţa şi moartea, învierea, poruncile lui Isus exemplu sigur de urmat pentru toţi creştinii întru nemurire. În fiecare an Sfintele Paști se sărbătorește primăvara. Paștele (Pascalia ortodoxă) s-a stabilit în acord cu criteriile adoptate la primul Sobor Ecumenic (a. 325) de la Niceea, să se sărbătorească în prima duminică ce urmează după luna plină a echinocțiului de primăvară, nu mai devreme de 4 Aprilie.Toate bisericile creştine ortodoxe sărbătoresc Paştele pe stil vechi, cu excepţia celei din Finlanda, care a trecut la stilul gregorian (cel nou), în totalitate.

Sărbătoarea Paștelui conține cîteva etape îndelungate de pregătire a trupului și sufletului pentru întîlnirea și petrecerea acesteia. Sînt respectate un șir de obiceiuri care se practică în preajma acestei sărbători și care se desfășoară în Postul Mare timp de șapte săptămîni.

Fiecare creștin trebuie în perioada postului să se abțină de la consumul bucatelor din carne și lactate și să se îngrijească de suflet prin fapte de dăruire și milostenie. În același timp, postul este și o perioadă de luptă cu sine, cu capriciile și obișnuințele, fapt pentru care doar cei ce reușesc să le înfrunte, pot primi sfînta împărtășanie.

Paștele este precedat de sărbătoarea Bunei-Vestiri, care se serbează la 7 aprilie, este ziua în care i se vestește Maicii Domnului că-l va naște pe Iisus Hristos. În această zi Biserica Ortodoxă dă dezlegare la pește. În multe părți ale țării femeile afumă cu tămîie pomii fructiferi ca să nu-i mănînce insectele peste an. Tot în această zi se dezleagă limba păsărilor în deosebi a cucului.

În perioada postului fiecare familie este preocupată de curățenia generală atît în casă cît și în toată gospodăria, pentru a întîlni Învierea Domnului într-un mediu curat. Gospodinele „primenesc” casa pentru sărbătoare, iar bărbaților le revine curățenia din gospodărie.

Precum reînvie natura și pămîntul se îmbracă în haină nouă de verdeață și flori, așa și oamenii pentru Sărbătoarea Învierii Domnului își înnoiesc garderoba, confecționîndu-și, iar mai recent procurîndu-și ținute noi.



Ultima săptămînă din Postul Mare, numită Săptămîna Patimilor, începe în Duminica Floriilor, cînd se sărbătorește intrarea lui Isus Hristos în Ierusalim și se sfîrșește în Sîmbăta Mare. Este săptămîna în care sînt comemorate patimile lui Isus, răstignirea și moartea Sa din Vinerea Mare. La Florii se aduc la biserică ramuri verzi de salcie, care se sfințesc și se împart credincioșilor, drept semn de bucurie, amintind de sosirea lui Isus Hristos la Ierusalim. Se crede că însăși Maica Domnului a binecuvîntat salcia, care se aduce în biserică și se sfințește pentru că ramurile ei au ajutat-o să treacă peste o apă.

Se cunosc mai multe obiceiuri și credințe specifice Duminicii Floriilor: cine înghite trei mugurași de salcie va fi sănătos tot anul, este bine să se planteze pomi și flori în această zi, să se pună ramuri de salcie în grădini și vii pentru a le proteja de vătămători.

Pregătirea bucatelor pentru Paști începe în Săptămîna Mare, fiind respectată o anumită rînduială. Se pregătesc afumăturile din carne: jambonul, pastrama, cîrnații de casă. Cu o zi înainte de Paști se pregătesc și alte bucate precum: răcituri, pîrjoale, miel copt, friptură de miel, diferite salate. În Joia Mare gospodinele coc pască. Conform tradiției în Moldova se cunosc două feluri de pască: pasca cu brînză, și pasca dulce răspîndită și cu termenul cozonac.

Pentru sărbătorile de Paști, creștinii vopsesc ouă roșii. Originea acestui obicei se pierde în negura vremurilor. Oul este considerat drept simbol universal al nașterii, în cazul religiei creștine este atribuit mai frecvent simbolului renașterii, al nemuririi, făcînd parte și din simbolurile reînvierii naturii și vegetației.

Obiceiul de a înroși ouă de Paști l-au practicat strămoșii noști din timpurile cele mai vechi. La început ouăle erau vopsite numai în culoarea roșie, dar cu timpul au început să fie utilizate și alte culori. În vopsirea tradițională a ouălor de Paști se folosesc coloranți naturali: flori, frunze, fructe și coji de copaci. Spre regret astăzi unele metode de vopsire cu coloranți s-au uitat, fiind înlocuiți cu cei chimici, dăunători sănătăți. De rînd cu vopsirea ouălor într-o singură culoare s-a practicat și se continuă încondeierea ouălor cu diverse motive decorative. Este important de menționat că acest obicei s-a transformat în prezent într-o adevărată artă.

În noaptea învierii, credincioşii merg la Biserică pentru slujba religioasă și sfințirea bucatelor de Paști. În coșul de Paști gospodinele pun ouă roșii, pască, bucate din carne, caș etc. Alimentele aduse la biserică în această noapte sînt un simbol al reînvierii și al belșugului. În tradiția strămoșească era primit, ca întorcîndu-se de la biserică să păstreze focul aprins, aducînd lumina în casă și gospodărie.