Cuprins:

“Noi doi” de Arnăut Gabriela                                 9

“Atingerile tale” de Croitor Mihaela........                   10

“Tinerețea” de Catana Ionela

“Casa părintească” de Neculiseanu Ionela                            11

“Teatru” de Arnăut Gabriela                                   12

“Smerenia Basarabiei” de Cărădănilă Alina           13

“Iubind” de Belecciu Nicolae

“Omul este ca și floarea” de Catana Ionela                                                    

“Învață să înveți” de Cărădănilă Alina               15-17

“Calciul” de Bădica Jana                                         18

“Povești de familie” de Neculseanu Iulian               19-20

“Fabula” de Brăilă Laura                                      21

“Cartea și stiloul” de Aparece Laura.......                    22

“A mai căzut o stea” de Bădica Irina..............................

“Un înger al cuvintelor”..........................

   ,,Mama m-a reîntors,, de Apostol Alexandrina.........................

 Noi doi

                           Lacrima mea curge pe obraz liniștită,

                                  Sufletul meu urlă zdrobit.

                                 Ce-ai făcut, iubire, cu noi?

                                  Când în visul meu era de fapt doi.

                                M-ai privit cudragoste,

                                Mi-ai șoptit promisiuni,

                                Luna ne stătea de strajă amuțind,

                              Gândurile noastre erau de nedespărțit.

                               M-am pierdut în ochii tăi,

                              Am accelerat amândoi,

                            Diavolul a plând pentru noi.

             Acum suntem 2 copaci goi,

                           Un monosilab de toamnă încrețit pe buze

                       așteaptă aruncat.

                          “Te iubesc” asemenea vioarei scârțâind,

                         De dor strig răspicat “s-a terminat”.

Atingerile tale

                            Plutind ca un parfum ușor,

                                            Zburai și cerul se topea,

                                             Erai ca un nor călător,

                                         Care stătea deasupra mea.

                                        O noapte și a fost de-ajuns,

                                         Ai dispărut în ceața rece

                                    Eu am rămas cu un gol ascuns,

                                    Un gol ce nici acum nu trece.

                                         Tu m-ai făcut să tresar

                                      Dintr-un vis de mult uitat,

                                        Iar cântecul cel solitar,

                                        Inima aspră mi-a pătat.

 Însă ai preferat să pleci,

 Și parcă nu era de-ajuns

 În umbra molaticii poteci,

 Atingerile tale pe corp mi s-au scurs

Tinerețea                    Casa părintească

Tinerețea este floarea vieții,                                         Oriunde nu te-ai duce,

Tinerețea: unele dureri,                                                    Oricât n-ar fi de bine,

Și în tinerețe toate se întâmplă,                                      Acesta este cel mai sfânt loc

Pe urmă toate pier și mor.                                               De pe această lume.

Toate se învață-n școală,

Și mai greu și mai ușor,                                                    E leagănul iubirii,

Dar iubirea se învață,                                                       E pacea sufletească,

Fără nici un profesor.                                                       E școala fericirii,

Tristă este viața                                                                E casa părintească.

La cei ce se iubesc,

Când sunt departe

Și nu se întâlnesc.

Smerenia Basarabiei

Într-un punct, mijloc de lume

Înconjurată de străini, 

Are loc și are nume

Țara noastră din vecini!

Basarabie, te-nalță,

Peste codri de stejar!

Și mai cântă ruga noastră

De la Nistru la hotar!

Ține-ți fruntea către soare!

În umbra ta să stea dușmanii,

Și îți ține pieptul tare, 

Zi de zi cât se scurg anii!

Basarabie, trezește-ți

Nemurirea din armură!

Cu evlavie sfințește-ți

Credința ta, cea veșnic pură!

Iubind



Omul este ca și floarea

                          Omul este ca și floarea

                                 Care crește pe pământ,

                                 Astăzi cântă și glumește,

                                Mâine zace în mormânt.                  

Teatru

Ca un rob înjunghiat am fost prădat,                     

Ce-i viața aceasta oare?

Un calvar făr’ de onoare,

Bani, valori materiale, faimă.

E apogeul după care se sacrifică fiecare,

Am privit mai sus de-atât,

Am sperat să ajung ceea ce am visat,

Am visat, cu speranța în glas

adesea mă pronunțam,

Pentru dreptate eu luptam.

Un teatru ieftin m-a lovit în abis,

Adevărul mi-a fost oglindit,

Doamne, cum de înduri aceste dureri devastatoare?

Când totul e praf, mucegai, noroi,

Iar trecătorii acestei vieți sunt un gunoi,

Acum sunt asemena unui copil rănit.

Trupul de motivație mi-e secat,

Definiția vieții în neant s-a spulberat.

 Învață să înveți

De unde pui intreabă “cum?”, “de ce?”, și “cu ce scop?”,

De unde întrebări se nasc în șiruri mari ca un potop,

Unde răspunsurile-s gata să potolească îndoiala,

De-acolo, dragii mei amici, de-acolo-ncepe școala!

Un temple unde cartea e Biblia, Coranul,

Ce încunună predici culese din noianul

De fapte și-ntâmplări ce-n lume s-au simțit,

De oameni fără seaman, ce-n timp nu au murit.

Bătrâni cu albe plete ți-arată chibzuiala,

Ți-arată-nțelepciune, tact, povățuială.

În mâini cu aceeași carte ce pururea o poartă-

Izvor de cunoștință pentru suflarea toată.

Aceleași chipuri pline de grijă, de iubire,

Ce țes în generații cu albe-lucii fire,

Simțirea de a tace, de a gândi, a spune

Cuvântul ce inunda cu-nțelepciune-n lume.

În ochi cu aceeasi tablă, privind fără-nțeles

La petele de cretă ce par fără de sens,

Dae timpul le rezolvă pe toate ne-ncetat,

Și noi vom duce dorul a tot ce n-am ‘nvățat.

Ne vom visa elevi a doua oară-n viață:

Să ascultăm iar predici, iar carte și povață;

Să revedem pe dascăli statornici, înțelepți,

Ce au sădit dorința de-a învăța să-nveți.

Calciul

Într-o zi mare de școală,

După vacanța de vară,

Toate elementele s-au întâlnit, 

Calciu: vreau să mă prezint!

Al 20-lea din clasă,

40 de grame-n masă,

Sunt de mare ajutor,

Dar și reacționez cu spor.

În reacție cu multe din voi

Mă întâlnesc peste tot, deseori

Pe pereți, copaci sau farmacii,

Aduc multe bucurii.

Calciu pur, n-o să găsești,

Din trei lucruri îl primești:

Calcar, dolomit și ghips-

Totul pare doar un vis.

Doi este valența,

Produc hidrogen în viața ta,

Metal alcalino-pământos,

Și mereu eu sunt voios.

Povești de familie        

M-am născut într-o noapte de aprilie,

Și-am fost crescut de căldura oferită de familie.

Am uitat de plânsete, nu și de zâmbete,

De seri de vineri, dimineți de sâmbete.

Am memorat pe vecie 

Mirosul irezistibil ce venea zilnic din bucătărie.

Cadouri de Crăciun ce însemnau insomnia

În noaptea de Ajun și-atâta bucurie.

Da, mama! M-ai învățat să conviețuiesc,

Și încetul cu încetul m-ai învățat să iubesc.

M-ai hrănit, m-ai spălat și cu dar Dumnezeiesc,

Ai clădit un soldat, d-aia îți mulțumesc

Ca și ție tată, mi-ai arătat cum să mă zbat,

Să răzbat, ca un bărbat adevărat.

Mi-ai arătat ce e rău și ce e bine,

Ai fost și vei fi un model pentru mine.

Știu că din această poveste nimic nu va rămâne,

Iar eu îmi voi trăda familia în fiecare mâine.

  Fabulă

Mândra lupoaică s-a fudulit odată

Prietenului ei, cumătrul urs,

Că a prins pește, însăși, chiar din baltă,

Iar ca să-l păcălească i-a și spus:

-Să știi că n-ai nevoie de nimica,

Dooar coada-ți va fi de folos,

Să stai acolo toată ziulica, 

Ai grijă, e un drum anevoios.

Ursul, mai credincios din fire, 

A doua zi pleacă la pescuit,

Fericit de-această nouă știre, 

Un morman de pește și-a închipuit.

Zare de pește nu văzu,

Prin minte gândul îi trecu

Ursule, azi pește nu mănânci.

Și pleacă acasă supărat,

De vulpe fusese înșelat.

Nu te încrede în cel de lângă tine,

Urmează-ți calea orice-ar fi,

Ai grijă doar pe cine ai cu tine,

Nu pentru oricine te jertfi!

Cartea și stiloul

 În vreme exista un scriitor,

                                     Și el avea o carte și un stilou.

                                     Pe vreme de ninsoare,

                                    Pe geam și la răcoare,

                                   Cartea mândră glăsuia:

                                 -Mai presus ca mine-i nimenea!

                                   Stiloul, ars un pic, murdar,

                                  Îi spune că vorbește în zadar,

                                  Într-un mod intelectual,

                                  Argumentând-o cărturar.

                                  Fereastra brusc se deschide,

                                  Vântul rece și geros venise,

 Și pe neașteptate...

                                 Candela se varsă pe carte.

                                 Scriitorul când vedea,

                                 Cartea în gunoi o arunca.

                                 Mândria cărții față de stilou,

                      A pierdut-o brusc, schimbând-o în gunoi,

                                Mândria cărții exista, 

                          Atâta timp cât limita nu depășea.