A fost odată ca niciodată, o fetiță căreia îi era frică de litere. Chiar și gândul la ele o înspăimânta.

Toate literele mici și mari păreau că au pornit un complot împotriva ei, atacând-o din toate părțile. Erau asemenea unor insecte uriașe care încercau să îi facă rău.

Coșmarul a reînceput cu o altă zi de școală. Ora de română venea cu pași repezi, iar fetița nu era pregătită pentru o nouă confruntare cu literele războinice.

 Devenite uriașe, ele urcau și coborau de la locurile lor, provocând un haos de nedescris.

Un "a" micuț dar rebel, își părăsise rândul și sărea în toate părțile. 

"B"-ul a făcut schimb cu "d", nefiind decis care poziție i se potrivește mai bine.

Fetița simțea că ceva rău se întâmpla, dar în general, prefera să nu discute cu nimeni despre acest lucru. 

Nemaiputând face față, i-a spus învățătoarei ei toate cele trăite, pentru că aceasta era răbdătoare, îi inspira încredere, era mereu calmă și avea o privire curajoasă.