BABUȘKA

        Într-un orășel îndepărtat dintr-o țară aproape mereu acoperită de zăpezi, trăia o bătrână pe nume Babușka. Într-o seară de decembrie, bătrâna tocmai pusese câteva lemne pe sobă și tricota în fotoliu, când auzi o batăie în ușă.

   - Oare cine este afară pe ninsoarea asta? se întrebă Babușka. În prag stăteau trei bărbați cu straie lungi. Nu păreau de prin părțile astea- probabil erau drumeți veniți de departe și căutau adăpost.      

      Îndură-te de noi, măicuță, i-a zis unul dintre bărbați și primește-ne o clipă, să ne încălzim.

   - Poftiți, poftiți vă rog în căsuță.

Le-a pus fiecăruia căte o farfurie cu supă și o cană cu ceai.

   - Babușka, noi suntem trei magi și mergem să-i ducem daruri pruncului Iisus Hristos, cel care va învăța lumea despre puterea dragostei și a iertării! O stea strălucitoare ne îndrumă pașii. Acum, că viscolul a mai spulberat norii, sperăm să o zărim din nou și să putem pleca.

    -Oh, mi-ar plăcea și mie să-l văd pe pruncul Iisus! Le-a zis bătrâna, cu un licăr în priviri. Dar e prea târziu...                                                                       -Niciodată nu e prea târziu, Babușka, i-au zâmbit magii la plecare. În noaptea aceea, bătrâna n-a putut închide un ochi.Tot gândindu-se la vorbele magilor, simțea că inima îi dă ghes să pornească și ea în minunata călătorie spre locul nașterii lui Iisus. Așa că a doua zi a strâns într-un sac toate jucăriile rămase de la nepoți pe care le mai avea, cu gând să ducă și ea ceva în dar pruncului, a îmbrăcat straie groase, și-a luat toiagul și a pornit la drum.

      Dar deși se înnoptase și cerul era senin, steaua despre care îi povestiseră magii nu se zărea nicăieri. Iar Babușka a mers, și a tot mers, dar la ieslea din Betleem unde s-a născut Iisus n-a mai ajuns. După o vreme, a uitat drumul înapoi spre casă, așa că rătăcește și azi, pesemne. Iar în fiecare noapte de Crăciun intră pe nesimțite în casele unde sunt copii și lasă lângă brazii împodobiți jucării din sacul său peticit.