Istoria sculpturii se referă la evoluția acestui gen artistic de-a lungul istoriei omenirii.
Ca și celelalte arte, sculptura, întruchipare materială a experinței umane, a cunoscut o multitudine de transformări, atât formale cât și de conținut, în multe cazuri fiind implicate religia și politicul ce se manifestau în acel spațiu geografic și în acea perioadă istorică.

Numeroase sculpturi ne-au rămas din cadrul culturilor antice mediterane, India, China, America de Sud, Africa. Interdicția venerării imaginilor a fost preluată și de alte religii ca: iudaismul, zol, budismul timpuriu și creștinismul timpuriu și de asemenea, si islamul.


Supradimensionarea se realizează prin reprezentarea zeilor şi a faraonilor mai mari decât celelalte personaje pentru a exprima sacralitatea lor. Atât statuile cât şi relieful este realizat pentru a decora pereţii mormintelor, templelor, sau palatelor regale. Compoziţiile sunt sub formă de frize, iar tematica este diversificată, astfel încât alături de procesiuni religioase sau funerare, ritualuri sacre şi de înmormântare pot apărea, subiecte din viaţa de zi cu zi(scene de muncă, vântoare etc.). În perioada Regatului Nou, sculptura egipteană exprimă rafinament şi eleganţă prin stilizări şi deformări anatomice, cum ar fi: prognatism accentuat, susţinerea exagerată a gâtului, proeminenţa abdomenului, fragilitatea şi lungirea membrelor. Câteva exemple pot fi: Statuia faraonului Kefren, prinţul Rahotep şi soţia sa, Scribul, Portretul lui Nefertiti, masca de aur a lui Tutankamon etc..




Statuia faraonului Kefren
prinţul Rahotep şi soţia sa
Portretul lui Nefertiti
masca de aur a lui Tutankamon
Hieratismul ne prezintă calmul şi liniştea, lipsa de expresivitate a chipurilor exprimând astfel delimitarea personajelor de viaţa pământeană şi aşteptarea dreptului la nemurire. Acest canon se realizează prin încremenirea trupurilor şi lipsa de expresivitate a chipurilor, acestea fiind exectuate în aşa fel încât bărbia să fie uşor ridicată, calota craniană lăsată pe spate, ochii măriţi şi privirea aţintită spre orizont.
Frontalismul exprimă vederea frontală, din faţă a personajelor realizate. Astfel, o statuie tridimensională te obligă să o priveşti frontal pentru a înţelege semnificaţia ei. Astfel de statui înfăţişază personaje(zei,faraoni) în picioare sau stând, fiind simetrice. Simetria se realizează prin aşezarea formelor anatomice identic de o parte şi pe alta a unei axe de simetrie dusă ipotetic de la baza nasului la sol. Cu toate acestea, simetria este relativă pentru că nu se poate realiza o identitate absolută între cele două părţi. Majoritatea statuilor egiptene realizate reprezentând personaje cu braţele lipite de corp şi cu pumnii strânşi prezintă o asimetrie în cazul piciorului stâng care face pasul spre înnainte în relaţia cu piciorul drept. O altă asimetrie poate fi observată în cazul când unul din braţe poate fi adus în dreptul inimii nemaifiind simetric cu celălalt. În pictură şi relief, frontalismul este realizat diferit: capul şi picioarele sunt reprezentate din profil, iar umerii, pieptul şi ochiul sunt văzute frontal.
- Full access to our public library
- Save favorite books
- Interact with authors

- < BEGINNING
- END >
-
DOWNLOAD
-
LIKE
-
COMMENT()
-
SHARE
-
SAVE
-
BUY THIS BOOK
(from $2.99+) -
BUY THIS BOOK
(from $2.99+) - DOWNLOAD
- LIKE
- COMMENT ()
- SHARE
- SAVE
- Report
-
BUY
-
LIKE
-
COMMENT()
-
SHARE
- Excessive Violence
- Harassment
- Offensive Pictures
- Spelling & Grammar Errors
- Unfinished
- Other Problem

COMMENTS
Click 'X' to report any negative comments. Thanks!