Această minunată poveste este  dedicată tuturor copiilor care cred în magia Crăciunului.

        Cândva, demult, la marginea unui oraș, trăia un meșter bătrân care făcea jucării. Tot anul meșterea la ele cu dragoste și răbdare. Erau minunate jucăriile și nu semănau una cu alta.În ajunul Crăciunului, bătrânul meșter pleca prin oraș

 să-și vândă jucăriile. Oamenii din același oraș nu erau prea bogați. Meșterul le vindea jucăriile pe mai nimic.

   Dar astă nu-i scădea cu nimic bucuria de a face jucării de care copiii să se bucure, după datină, în dimineața de Crăciun. Până într-un an în care meșterul vânduse toaete jucăriile și se întorcea spre casă. La marginea orașului s-a oprit să privească pe o fereastră. Știa că acolo locuișete o familie săracă și se întreba ce jucării or fi primit copiii din casa aceea. Trei copii visau cu voce tare:

         - Dacă am avea un soldățel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns...

         - Ne-am juca împreună și nu ne-am certa niciodată pe el.

      Bătrânul știa că nu i-a mai rămas nicio 

jucărie și tare ar fi vrut să le dăruiască măcar 

una. Dar ce minune! Tocmai un soldățel de 

plumb răsărise, nu se știe de unde, în fundul 

sacului. Și, astfel, dorința celor trei frați 

sărmani s-a îndeplinit. 

    În drum spre casă, bătrânul gândea: "Aș vrea să pot face atât de multe jucării, încât să dăruiesc câte una, fiecărui copil din lume, dar mai ales celor sărmani, cărora n-are cine să le cumpere". 

       Și cum mergea așa, pe gânduri, văzu în zăpadă un pui de căprioară care-l privea cu ochi triști.

     - Sărmană făptură, ce te doare?

     Se pare că puiul de căprioară se rănise la un picior. Cum a știut și cu ce a avut la îndemână, bătrânul i-a legat rana și l-a ajutat să se ridice. Atunci făptura aceea gingașă i-a vorbit cu glas limpede ca de copil:

     - Acum văd că ai inimă bună. Dorința te se va împlini.

      Ca din pământ a apărut o sanie fermecată purtată în zbor de niște reni minunați. Și bătrânul s-a înălțat cu ei în slava cerului înstelat, spre o lume de basm. Chiar și straiele lui sărăcăcioase se preschimbaseră în niște straie neobișnuite de culoare roșie. N-ar fi putut spune cât și pe unde l-a purtat sania fermecată.

    Într-un târziu, a simțit cum coboară lin într-un ținut. Bătrânul meșter a plecat prin orașul înzăpezit, unde îl aștepta o căsuță cu ferestrele luminate.