Petrache Poenaru

In 1827, romanul Petrache Poenaru a fost cel care a brevetat in Franta inventia "Condei portaret fara sfarsit, alimentandu-se el insusi cu cerneala".

Cunoscuta azi sub numele de "stilou", inventia sa a contribuit de atunci la dezvoltarea societatii, oferindu-ne sansa de a ne transpune mai usor gandurile pe hartie. Tocul cu rezervor al lui Poenaru elimina zgarieturile de pe hartie si scurgerile nedorite de cerneala si propunea solutii pentru imbunatatirea partilor componente pentru a asigura un debit constant de cerneala, precum si posibilitatea inlocuirii unor piese.

In ultimele decenii ale secolului XX, odata cu cresterea popularitatii obiectelor de scris ieftine si a pixului, stilourile au fost folosite doar ca o optiune mai putin populara.

                Anastase Dragomir

După mai multe încercări, Anastase Dragomir a reușit să obțină finanțarea și a început construcția scaunului care urma să se catapulteze. Invenția a fost testată într-un avion pilotat de Farman Lucien Bossoutrot în aeroportul Orly din Paris, la 28 august 1929. Ziarele franceze au raportat mult mai târziu succesul invenției lui.

             Smaranda Braescu

Smaranda Brăescu (n. 21 mai 1897, Hănţeşti, Buciumeni - 2 februarie 1948, Cluj)  a fost prima femeie paraşutist din România şi printre primele din lume. În 1931 a efectuat un salt de la 6.000 m cu care a doborât recordul feminin mondial, iar în 1932, cu saltul de la 7.233 m, a bătut recordul mondial deţinut de un american.

Smaranda Braescu

Anastase Dragomir

S-a născut într-o familie de origine evreiască (Adelstein) şi a început să practice tenisul de masă încă de la vârsta de 8 ani. La 12 ani a participat la prima sa competiţie naţională, Cupa României, pe care o câştigă, spre surpriza tuturor participanţilor. Prima victorie dobândită a responsabilizat-o, astfel că Angelica Rozeanu se înscrie pe listele unui club sportiv şi se antrenează în compania jucătorilor deja consacraţi.

     Angelica Aldestein-Rozeanu

Ion Cantacuzino a desfășurat o bogată activitate de cercetare privind vibrionul holeric și vaccinarea antiholerică, imunizarea activă împotriva dizenteriei și febrei tifoide, etiologia și patologia scarlatinei. Începând cu anul 1896 publică lucrări despre sistemele și funcțiile fagocitare în regnul animal și despre rolul fenomenelor electrofiziologice în mecanismele imunitare. 

Pe baza cercetărilor sale privind vibrionul holeric, Cantacuzino a pus la punct o metodă de vaccinare antiholerică, numită "Metoda Cantacuzino", metodă folosită și astăzi în țările unde se mai semnalează cazuri de holeră. Datorită lui Ion Cantacuzino, România a fost a doua țară din lume, după Franța, care a introdus în 1926 vaccinul BCG ("Bacilul Calmette-Guérin"), având germeni cu virulență atenuată, pentru vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei. Ion Cantacuzino a fost un remarcabil organizator al campaniilor antiepidemice, calitate pe care a demonstrat-o în combaterea epidemiei de tifos exantematic și holerei în timpul primului război mondial și în campania antimalarică.

Ion Cantacuzino a fost membru titular al Academiei Române din anul 1925, membru în Comitetul de Igienă al Ligii Națiunilor, al societăților de Biologie, de Patologie Exotică și al Academiei de Științe din Paris. Numeroase universități i-au acordat titlul de Doctor honoris causa, Lyon (1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930), Atena (1932) și Bordeaux (1934).

                   Ion Cantacuzino