Colectivul de redacție- Prof. Maier Ana- Maria

                                   - Prof. Oniga Corina

                                   - Prof. Munteanu Felicia

                                   - Prof. Chindea Mihaela

Director-prof. Constantin Camelia Cristina

Colaboratori- învățătorii și profesorii școlii

ANUL 2021 A DEBUTAT CU OMAGIEREA LUCEAFĂRULUI POEZIEI ROMÂNEȘTI, POETUL NEPERECHE, MIHAI EMINESCU

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu ("Fiind băiat…” sau "O, rămîi").

Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al cinci-lea din 82 de elevi după care face 2 clase de gimnaziu. 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, "Lăcrămioarele invăţăceilor gimnazişti” , în care apare şi poezia "La mormîntul lui Aron Pumnul” semnată M.Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista "Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-aş avea”. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu
Între 1869 şi 1862 este student la Viena. Urmează ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi. Activează în rândul societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici;

“În toamna anului 1874 apăru pe uliţele Iaşului un tânăr straniu, ca de vreo 24 de ani, voinic, spătos, cu o mare frunte albă şi cu o coamă de păr negru dat peste urechi pe ceafă, ca la preoţii asiatici. […] Creangă, căruia îi plăcea să bată uliţele, văzu fără îndoială pe tânărul pletos, care şedea într-o vreme chiar la Samson Bodnărescu. ”

Aşa arată contextul în care s-au cunoscut cei doi: un poet cu o alură de gânditor geniu al poporului român, aşa cum îl considera Mihai Eminescu. S-au împrietenit în scurt timp, Eminescu fiind impresionat de hazul lui Creangă, de felul în care rostea vorbele, proverbele şi zicătorile din popor, de mintea ageră pe care o avea.

Eminescu vine la Blaj din dorinţa de a-şi da unele examene în particular, de a vedea locurile natale ale profesorului său preferat, Aron Pumnul, şi cu intenţia de a ajunge la Sibiu, unde fraţii mai mari învăţau la şcolile româneşti de aici. Dar poate şi glasul strămoşilor l-or fi chemat aşa cum susţine Ion Roşu în cartea sa ,,Legendă şi adevăr în biografia lui M. Eminescu”. Intenţiile lui Mihai nu se pot îndeplini, examenele nu le poate da, dar petrece patru luni la Blaj unde va căpăta o experienţă destul de amară. La Blaj, Mihai Eminescu a găsit găzduire la Ştefan Cacoveanu aproape două luni de zile Ajunş în marginea Blajului pe dealul înalt numit Hula,  face un popas sub un tei impunător, azi ,,Teiul lui Eminescu”, să privească panorama oraşului, de care îşi legase mari speranţe. Eminescu entuziasmat exclamă:,,Te salut din inimă, Romă mică, îţi mulţumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea!”.

EMINESCU PRIN OCHII COPIILOR

1. În copilăria sa, Mihai Eminescu (pe atunci Eminovici) obişnuia să îşi sperie tatăl într-un mod bizar. Mergea în pădure să prindă serpi şi-i punea de vii în apropierea casei sale. Apoi îşi chema tatăl să vada "ce pasăre a prins" şi stătea deoparte râzând când bărbatul dădea cu ochii de reptile.
2.Mihai Eminescu nu a suportat niciodată matematica, fiind o materie cu care nu se împăca deloc. “N-ajunsesem nici la vârsta de douăzeci de ani să ştiu tabla pitagoreică, tocmai pentru că nu se pusese în joc judecata, ci memoria.

3.Una dintre pasiunile sportive din tinereţea lui Eminescu a fost fotbalul. Cunoscuţii poetului spuneau că îi plăcea să joace fotbal şi că avea reale calităţi pentru jocul cu mingea. Fotbalul l-ar fi deprins de la Aron Pumnul profesorul său din perioada adolescenţei când era elev la Cernăuţi.

4.Eminescu citea cu glas tare ceea ce îi plăcea, mai ales poeziile. Când scria, se plimba prin cameră, declama, bătea cu pumnul în masă, făcea gălăgie şi se lua la harţă cu toată lumea care îl întrerupea.
5.În zilele şi nopţile în care Eminescu se încuia în cameră pentru a citi, nimeni nu putea să-i tulbure liniştea. Uita noţiunea timpului şi mai ales a lucrurilor gospodăreşti

6.Cu oricine se întâlnea, Eminescu îl saluta cu „Trăiască naţia!”. „Poetul era cunoscut ca fiind un patriot adevărat.