Autorii lucrărilor 

               Elevii/elevele din ciclul gimnazial 

  Croitoru Vladelena, Bodrug Daniel, Rotaru Cristina, 

Budu Andreea, Evtodiev Damian, Ciudin Valeria, 

Botnari Daniel, Gîncu Andreea, Mîndrilă Ecaterina, 

Șchiopu Mădălina, Gvozdic Victor, Hojmic Claudia, 

Panfil Diana, Voloc Diana, Secrieru Andreea, 

Schimbătoru Stanislav, Alexei Ion, Lupu Neonila, 

Beregoi Daniela, Răileanu Irina, Scoarță Iulian, 

Serețanu Mădălina, Gumeniuc Alexandra, Gherman Liviu, Floca Valeria, Munteanu Andreea

                    Autorii lucrărilor 

         Elevii/elevele din ciclul liceal

Conovali Gabriela, Pleșca Liliana, Oprea Mihaela, Gudumac Ana-Maria, Schimbătoru Corina, Gudumac Ana-Maria, Robu Andreea, Croitoru Elena

         Să fie sara-n  asfințit

Să fie seara-n asfinţit

Şi noaptea o să înceapă;

Răsară luna liniştit

Şi tremurând din apă

Şi să împrăştie scântei

Cărărilor din crânguri,

În ploaia florilor de tei

Să stăm în umbră singuri.

...

Căci tu îmi prinzi tot gândul,

Ca cerul ce priveşte-n lac

Adâncu-i cuprinzându-l.

Luceafărul

A fost odată ca-n povești,

A fost ca niciodată,

Din rude mari împărătești,

O prea frumoasă fată.

Și era una la părinți

Și mândră-n toate cele,

Cum e Fecioara între sfinți

Și luna între stele.

Din umbra falnicelor bolți

Ea pasul și-l îndreaptă

Lângă fereastră, unde-n colț

Luceafărul așteaptă.

Privea în zare cum pe mări

Răsare și străluce,

Pe mișcătoarele cărări

Corăbii negre duce.

Îl vede azi, îl vede mâni,

Astfel dorința-i gata;

El iar, privind de săptămâni,

Îi cade dragă fata.

                             Când marea...

Când marea turbează de valuri împinsă

Și-și scutură coama de spume și vânt,

Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă,

Când tunete cânt;

Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde

O rază de aur se toarce ușor

Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde

Prin vânt și prin nor.

       Fiind băiet păduri cutreieram 

Fiind băiet păduri cutreieram

Şi mă culcam ades lângă izvor,

Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam

S-aud cum apa sună-ncetişor:

Un freamăt lin trecea din ram în ram

Şi un miros venea adormitor.

Astfel ades eu nopţi întregi am mas,

Blând îngânat de-al valurilor glas.

Răsare luna,-mi bate drept în faţă:

Un rai din basme văd printre pleoape,

Pe câmpi un val de arginţie ceaţă,

Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,

Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,

Sunând din ce în ce tot mai aproape…

Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,

Părea c-aud venind în cete cerbii.

Alături teiul vechi mi se deschide:

Din el ieşi o tânără crăiasă,

Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,

Cu fruntea ei într-o maramă deasă,

Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;

Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,

Călcând pe vârful micului picior,

Veni alături, mă privi cu dor.

             Singurătate

Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Ţârâiesc încet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele, mângâioase
Şi se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.

   Pe lângă plopii fără soț

Pe lângă plopii fără soț

Adesea am trecut;

Mă cunoșteau vecinii toți -

Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea

Privii atât de des;

O lume toată-nțelegea -

Tu nu m-ai înțeles.

                      Veneția

S-a stins viaţa falnicei Veneţii,

N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;

Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,

Pătrunde luna, înălbind pereţii.

Okeanos se plânge pe canaluri...

El numa-n veci e-n floarea tinereţii,

Miresei dulci i-ar da suflarea vieţii,

Izbeşte-n ziduri vechi, sunând din valuri.

Ca-n ţintirim tăcere e-n cetate.

Preot rămas din a vechimii zile,

San Marc sinistru miezul nopţii bate.

         Mai am un singur dor

În liniștea serii

Să mă lăsați să mor

La marginea mării;

Să-mi fie somnul lin

Și codrul aproape,

Pe-ntinsele ape

Să am un cer senin.

Nu-mi trebuie flamuri,

Nu voi sicriu bogat,

Ci-mi împletiți un pat

Din tinere ramuri.

Cum n-oi mai fi pribeag

De-atunci înainte,

M-or troieni cu drag

Aduceri aminte.

...

Va geme de patemi

Al mării aspru cânt...

Ci eu voi fi pământ

În singurătate-mi.

   Copii eram noi amândoi

Copii eram noi amândoi,

Frate-meu şi cu mine.

...

Ah! v-aţi dus visuri, v-aţi dus!

Mort e al meu frate.

Nimeni ochii-i n-a închis

În străinătate -

Poate-s deschişi şi-n groapă!

Dar ades într-al meu vis

Ochii mari albaştri

Luminează - un surâs

Din doi vineţi aştri

Sufletu-mi trezeşte.

                       Iubitei 

O, îndulceşte-ţi ochii tăi, iubită,

O, însenină faţa ta de nea.

Nu ştii că-n piept inima mea rănită

Tresare-adânc la întristarea ta?

Tresare-adânc, tresare-adânc, iubită –

Oh, în zadar mi-ncreţi tu fruntea ta.

Durerea chiar de-o simulezi – eu simt

Fiori adânci în pieptul meu trezind.

                     Înger de pază

Când sufletu-mi noaptea veghea în extaze,

Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,

Încins cu o haină de umbre şi raze,

C-asupră-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins;

Dar cum te văzui într-o palidă haină,

Copilă cuprinsă de dor şi de taină,

Fugi acel înger de ochiu-ţi învins.

Eşti demon, copilă, că numai c-o zare

Din genele-ţi lunge, din ochiul tău mare

Făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare,

El, veghea mea sfântă, amicul fidel?

                            Înger și demon

În biserica pustie, lângă arcul în părete,

Genuncheată stă pe trepte o copilă ca un înger;

Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri,

Palidă și mohorâtă Maica Domnului se vede.

Cufundat în întuneric, lâng-o cruce mărmurită,

Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghează,

Coatele pe brațul crucii le destinde și le-așază,

Ochii cufundați în capu-i, fruntea tristă și-ncrețită.

                         Sara pe deal

Sara pe deal buciumul sună cu jale,

Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,

Apele plîng, clar izvorînd în fîntîne;

Sub un salcîm dragă, m-aștepți tu pe mine.

Luna pe cer trece-așa sfîntă și clară,

Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,

Stelele nasc umezi pe bolta senină,

Pieptul de dor, fruntea de gînduri ți-e plină.

                            Lacul

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarcă;

Tresărind în cercuri albe

El cutremură o barcă.

Și eu trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult și parc-aștept

Ea din trestii să răsară

Și să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,

Îngânați de glas de ape,

Și să scap din mână cârma,

Și lopețile să-mi scape;

Să plutim cuprinși de farmec

Sub lumina blândei lune -

Vântu-n trestii lin foșnească,

Undoioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic

În zadar suspin și sufăr

Lângă lacul cel albastru

Încărcat cu flori de nufăr.