Demult de tot, trăiau într-un ținut aflat la marginea pământului bătrânul vrăjitor Dalben și ucenicul său, Taran. Într-o bună zi, Dalben îl chemă pe Taran și-i spuse:

    -  Purcelușul nostru fermecat Piggy-Pig a avut o viziune. Se făcea că Regele-cu-Coarne este în căutarea ceaunului negru vrăjit! Și, dacă-l găsește, capătă puteri uriașe, cu care o să ne nimicească pe toți! Regele mai știe și că Piggy-Pig este singurul care-i poate dezvălui locul tainic unde se găsește ceaunul vrăjit!

        - Așa că, ia-l pe Piggy-Pig și ascundeți-vă în Pădurea Interzisă. Rămâneți acolo până vă chem eu înapoi!

        Odată ajunși în pădure, Taran se opri să culeagă un măr, timp în care Piggy-Pig dispăru fără urmă. Chiar atunci, lui Taran îi ateriză pe umăr spiridușul Gurgi, care îi spuse:

        Gurgi primi mărul și-l conduse pe Taran la locul unde îl văzuse ultima oară pe Piggy-Pig. Deodată, Taran auzi un guițat disperat. Un balaur uriaș se năpustise asupra bietului purceluș! Îl înhăță în gheare și îl duse la cetatea Regelui-cu Coarne.

          În cetate, soldații Regelui-cu Coarne luau parte la un mare ospăț. Deodată, apăru regele în persoană și spuse:

        Și apoi îl forță pe Piggy-Pig să-i spună unde se află ceaunul vrăjit. Taran stătea ascuns într-o nișă din zidul castelului și observa cu atenție totul. Brusc, se repezi în sala tronului și-l înșfăcă pe Piggy-Pig și, pe-aci ți-e drumul! 

Ajunse pe unul din zidurile castelului și îl aruncă pe purceluș în șanțul cu apă care înconjura castelul. Mai apucă să-i strige purcelusului:

        Taran se refugie apoi în hrubele castelului unde găsi un paloș vechi ce scăpăra scântei. Mergând prin hrubele castelului, într-o celulă întunecoasă, îi găsi pe bardul Pană-de-Corb și pe prințesa Iuliana. 

Cei doi erau prizonieri ai Regelui-cu Coarne. Îi eliberă și plecară mai departe toți trei. Dar soldații le dădură de urmă și-i atacară prin surprindere. Și, cu toate că paloșul îi dădea lui Taran puteri nebănuite, cei trei fură copleșiți de numărul soldaților