Dimineți perfecte

Dibui scările cu vârful pantofilor,

Sub mânerul rece bag repede cheia

Și-mi pare că cineva tresare.

Atât de brusc încât nu reușesc

Să-mi schimb expresia feței.

- Draga tatei, e deja dimineață,

Să-ți fac o cafea?

Și aburii ne învăluie de liniște și pace

Semn că ziua începe perfect.

***

Lumina stă în geam

Ca o regină a dimineții

Îmi mângâie linia feței

Și îmi amintește că anii 

Sunt tot ce mai am.

Tresar la gândul că

i-aș putea risipi.

- Bună dimineața, fata mea,

La mulți ani de ziua ta!

Au venit și bunicii, te așteaptă în salon

Sper că nu te-au trezit din somn...

Am coborât din pat și gleznele

prinse parcă în cătușe

refuzau să-mi dea ascultare.

Am deschis umbrela sufletului

Și cerul inimii m-a înălțat până la fericire.

Fotografii de familie îmi inundă odaia.

Ele sunt surpriza zilei, 

amprente ale existenței mele.

Scot la iveaveală tot ce am mai de preț:

Nu anii, nu vârsta, ci

Oamenii dragi, familia mea -

Trecut, prezent și viitor.

***

Dimineți ambalate în plicuri de zahăr,

Bomboane sub pernă -

ele anunță gustul special al zilei

înfășurate  într-un curcubeu de culori.

Sora mea își leagănă păpușa,

Îi mângâie cu un deget fruntea de plastisc

Și chipul ei devine dintr-o dată fantastic.

Peste obrazul ei fin și 

prin buclele castanii ale părului

soarele își plimbă jucăuș degetele.

Ce dulce e sora mea!

Ce fericită sunt că o am,

E cel mai frumos dar

pentru care nu voi înceta să mulțumesc.

***

Două pijamale, două surori

Axiomă perfectă între azi și mâine,

Sprijin și alinare pentru ai noștri părinți

Ce poate fi mai frumos și mai sfânt?

Balsam pentru sufletul bunicilor

în iarnile în care viscolul

încearcă să spulbere amintirile

și să anunțe precipitații.

Deodată...

Ninge liniștit în casa bunicilor...

Ne-am învelit cu plapuma moale

Și basmul își murmură vorba.