CUPRINS

1. O lecție importantă .......................................... 4

2. Călătoria numeralului .....................................12

3. O nouă casă .................................................... 20

4. Povestea fraților numeral ............................. 25

5. Numeralul curios ........................................... 29

            Poveștile de toate felurile au fascinat generații de copii și nu numai. 

       Acest volum este primul din seria „Poveștilor părților de vorbire”, care se adresează elevilor din clasele gimnaziale, dar nu numai. Autoarele și-au dorit să bucure copiii cu poveștile imaginare ale părților de vorbire, pentru a-i apropia de studiul gramaticii, pentru a-i face să înțeleagă mai bine rolul și caracteristicile fiecărei părți de vorbire. 

      Vă invităm, așadar, în lumea magică a poveștilor părților de vorbire!  

                                                                                 coordonatorul colecției      

                        O lecție importantă

        Era o zi liniștită în Regatul Gramaticii. Regele Predicat și prințul Subiect, părțile principale de propoziție, se consultau cu sfetnicul lor, Atributul, cu privire la sărbătoarea Cuvintelor, cea mai importantă zi din an. Toate părțile de vorbire, care au primit invitația mult așteptată, erau în culmea fericirii. 

        Pronumele personal, partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv, văzând invitația aurită, s-a gândit: „Sunt cel mai important cuvânt din lume! 

din lume!  Ar trebui să conduc tot limbajul!” Și-a înlocuit jobenul cu o coroană făurită dintr-o acoladă și a pornit grăbit spre Palatul Frazei. 

           La poartă, paznicul Numeral l-a întrebat chicotind:

Predicatul, surprins, și-a scuipat ceaiul de sinonime. 

- Serios? Ai și plural cumva și nu știu eu? 

- Daaa! Noi, EU și frații mei egali și minunați! Eu înlocuiesc cu succes, la persoana I, vorbitorul, la persoana a II-a, receptorul și la persoana a III-a, pe cel despre care se vorbește. Vezi acum cât de important sunt! Vărul meu, pronumele personal de politețe are o grozavă reputație în tot Regatul. Spune-mi tu mie, pe cine ai mai auzit să fie strigat cu dumneata sau cu dumneavoastră tot timpul?  De câte ori te-au strigat pe tine „Maria Ta”? Știi că, de fapt, i-a fost furat apelativul vărului meu, pronumele personal de reverență? Înțelegi, mătăluță, acum de ce merit eu să stau pe tron?

       Regele, înțelept, coborî liniștit de pe tron gândind în sinea sa că merită și el câteva zile de vacanță, în care să nu mai poarte grija regatului. 

        Așa că a început domnia Pronumelui personal. Timp de o săptămână, în toate propozițiile a fost o harababură de nedescris: „Eu vorbesc cu mine și aud pe eu cu noi.”; „Noi mergem la voi ca să ne întâlnim cu ea și cu tine.”

       Copiii nu mai înțelegeau nimic. Dinre toate părțile de vorbire pe care le învățaseră, acum nu aveau voie să folosească decât pronumele. Nu tu substantive, adjective, numerale, nimic. Doar câte un verb rătăcit 

Profesorii corectau testele cu ochelarii pe dos. Le fugeau ochii care-încotro de la atâtea pronume personale.

Se gândeau în fel și chip unde au dispărut celelalte părți de vorbire. Oare le-o fi răpit cineva și le-o fi ascuns în vreo temniță subterană, departe de ochii vigilenți ai  DOOM-ului? 

       Între timp, în Regatul Gramaticii, verbele fugeau speriate prin Pădurea Părților de Vorbire, în timp ce prepozițiile și articolele se ascundeau în sertarele Adverbelor, în cartierul Părților de Propoziție, sperând că vor supraviețui până când totul va reveni la normal. Substantivele și adjectivele, mai curajoase din fire, 

trimiteau scrisori Prințului Subiect, pentru ca acesta să le vină în ajutor. 

         Văzând debandada creată, Subiectul,  ușor enervat interveni: 

       Pronumele a tăcut! Pentru prima dată în mult timp a ascultat cu adevărat. Și-a dat jos coroana, sfios și ușor întristat, lovit de vorbele Subiectului. Și-a cerut iertare public tuturor locuitorilor din Regatul Gramaticii și s-a dus înapoi la locul lui de cuvânt important, dar modest. 

      Predicatul a urcat înapoi pe tron și toate Părțile de Vorbire și de Propoziție și-au recăpătat statutul.

      Pregătirile pentru petrecerile dedicate Sărbătorii 

Cuvintelor au revenit pe primul loc în mintea locuitorilor. Cel mai așteptat eveniment era Parada Carelor alegorice. 

Toate Părțile de Vorbire se întreceau în ornamente, culori și luminițe, pentru a câștiga titlul de „Partea de Vorbire a Anului”.

               Pronumele a învățat  o lecție valoroasă și a rămas cu o amintire de neuitat - nu oricine este rege! -  chiar dacă doar pentru o scurtă perioada de timp. 

Regatul Gramaticii nu a avut parte de zile mai fericite ca acum, niciodată. 

                                              Maria Cristiana Croitoru-Milică

                Călătoria numeralului

       Într-o lume nevăzută, dincolo de paginile cărților și liniilor caietelor, se găsea Regatul Limbii Române. Acolo, trăiau toate părțile de vorbire: substantivul, adjectivul, verbul... printre care și numeralul, un personaj mai mic, dar cu o misiune mare! Deși nu era nici rege și nici prinț, rolul ce i se hărăzise era unul măreț. Încă nu îl descoperise, dar fusese înștiințat de către mai marii limbii române că, la un moment dat, totul i se va dezvălui și că toată viața sa va căpăta un scop. Tânăr fiind, nu pricepea însă de ce nu îl aprecia nimeni, de ce 

se simțea ignorat...

        Într-o zi, cam pe la 15 ani, numeralul se hotărî să pornească într-o călătorie pentru a-și găsi rostul și locul pe lume. Își luă desaga în care își așeză câteva merinde și porni mândru pe cărare. Nu își alesese un drum anume, ci plecă încotro îl duseră pașii.

       După ceva timp, nu-și dădu seama cât, intră în Ținutul Substantivului. Trecu prin nenumărate cărți... unele mai groase, altele mai subțirele... unele interesante, iar altele plictisitoare, unele captivante și aventuroase, iar altele lipsite de interes. Peste tot se regăsea și el, uneori difuz ... alteori extrem de 

important. Un lucru era clar însă: nicăieri nu se putea trăi fără el! Îi plăcea aici ... asta era clar. Îi plăcea ce vedea și îi plăcea cum se simțea. Părea ca își găsise rostul în lume. Era cât pe-aci să se hotărască să-și întrerupă călătoria, dar, într-un final, hotărî totuși că o va continua, iar, la final, va alege unde își va petrece tot restul vieții.

     În acest ținut trăiau toate substantivele din lume... unele mărețe, cu pretenții – substantive Proprii își spuneau, iar altele mai mititele, obișnuite – iar acestea erau substantivele Comune. 

       Ca peste tot în lumea asta, cei puțini îi guvernează pe cei mulți. Așa era și aici, substantivele Proprii le conduceau pe cele Comune, însă conviețuirea era una liniștită și aproape lipsită de griji.  

       Foarte repede observă că substantivele Comune îl primeau mai bine... îl chemau mai mult la ele, îl utilizau oricând și pe oriunde. Pesemne, în viața celor Proprii numeralul avea o relevanță mai mică... nu înțelegea de ce. Își fixă ca scop, pentru mai târziu, poate la întoarcere, să elucideze această enigmă!

După mai multe zile, părăsi Regatul Substantivelor.

       Merse tot înainte cu speranța că, în depărtare, la un moment dat, va observa Ținutul Adjectivelor... și uite că i se îndeplini dorința. În fața ochilor săi se întindea o mare de case multicolore, de toate formele și mărimile.

Intră pe poarta Regatului și se plimbă prin cetate o zi întreagă. Era vrăjit de frumusețea locului și de diversitatea personajelor. Parcă trăia într-un vis nesfârșit, multicolor, cu arome îmbietoare. Observă că, de fiecare dată când se isca o polemică, Adjectivele 

încercau să îndulcească situația, adăugând culoare, detalii și bunăvoință. Mai observă că, asemenea lui, Adjectivele preferau Substantivele.

        Toate Adjectivele păreau interesate de prezența lui, dar doar când prin preajmă apărea și un Substantiv. Din aceasta cauză, chiar dacă îi plăcea ce vedea, el nu își găsi locul printre Adjective. 

        Hotărî să viziteze și Ținutul Verbelor, însă, dacă și aici se va simți neimportant, se va reîntoarce definitiv în Ținutul Substantivelor.

         Merse iar cale de multe zile și, obosit și flămând, ajunse, într-un târziu, în Ținutul Verbelor. Își dorea să 

doarmă trei zile neîntrerupt. Trecând de poarta Regatului, nimeri însă într-o zarvă de neimaginat.

        Aici activitatea nu se oprea niciodată, iar în fiecare zi se organizau turniruri cu cavaleri și cai: caii nechezau, armele zornăiau, iar Verbele țipau cu frenezie.     Numeralul nu putu să închidă un ochi în acele zile pe care le petrecu în Ținutul Verbelor. Peste tot unde se ducea, zarva și forfota era aceleași. 

       Și uite așa, își luă Numeralul desaga și plecă fără a privi înapoi. Porni direct spre Ținutul în care s-a simțit o parte de vorbire adevărată, locul unde simțea că și-a găsit rostul. 

      Și-a găsit Numeralul un loc pe lume și a trăit fericit, până la adânci bătrâneți! Pesemne că acolo trăiește și astăzi!

                                                         Ines Maria Gagu

        Era odată un pronume care stătea liniștit în lumea lui. El nu știa că mai sunt și alte lumi pe care el nu le-a  vizitat niciodată. În lumile îndepărtate stăteau părțile de vorbire. Altă insulă era compusă din părți de propoziție.

       Pronumele nostru era singur în lumea lui. Nu avea pe nimeni cu care să se joace sau să vorbească. Dar,  într-o zi, el se gândi să meargă într-o peșteră misterioasă. După un ceas, el găsi un portal. Crezând că îl va duce într-un oraș, el ajunse în lumea părților de vorbire. Substantivul era regele acestei lumi.

        Pronumele nostru era pierdut.  Nu știa unde ajunsese. Mulți săteni erau acolo, dar niciunul nu îl cunoștea, nu auzise de pronume. În depărtare, se vedea un castel. Voia să intre în el.

        Acolo, se întâlni cu substantivul:

- Bună! Tu cine ești? Ești nou pe aici sau ai nevoie de ajutor, îl întrebă substantivul curios.

- Eu? Sunt nou pe aici. Nu știu ce este lumea aceasta. Eu vin din altă lume. O lume fără săteni sau regi. Doar eu.

- Atunci, bine ai venit la noi. Cum te numești?

-Mă numesc Pronumele. Dar Măria Voastră, cum vă numiți? Întrebă Pronumele.

- Mă numesc Substantivul. Sunt regele acestei lumi.

        Acum Pronumele nu se mai simțea singur ca în lumea lui. Substantivul i-a dăruit o cameră din castel pentru a sta cu ei. Camera era mare și frumoasă.

        Următoarea zi, substantivul a prezentat sătenilor decizia sa de a-i oferi Pronumelui un loc în împărăția sa.

Toți au fost bucuroși de venirea lui și l-au îmbrățișat. Așa era obiceiul pe la ei.

       După o săptămână de locuit într-o altă lume, Pronumele îl văzu pe subiect, care părea necăjit și rătăcea pe străzi. Se apropie de el și îl întrebă:

- Cum te cheamă? Ești nou pe aici?

- Da, nu știu cum  am ajuns pe aici.

- Vino cu mine! Știu exact pe cine trebuie să cunoști!

Pronumele, entuziasmat, a ajuns cu Subiect la rege. I-a făcut cunoștință cu noul locuitor, dar Substantivul nu era de acord cu el.

- Majestate, să vă prezint un nou locuitor venit din altă lume ca și mine! spuse încrezător Pronumele.

- Cine ești? îl întrebă regele.

- Eu sunt Subiectul! Vin din altă lume. Lumea mea se împarte cu predicatele. Ne aflăm într-o relație de interdependență cu predicatele.

- Subiectul? Mi se pare cunoscut de undeva.

- Vin din lumea părților de propoziție, spuse subiectul.

- Din lumea părților de propoziție!?

- Da, de acolo vin eu!

- Mă bucur că ai venit, zise regele.

- Ne-ai ajuta, pe mine și pe Pronume, și am lucra foarte bine în lumea Gramaticii.

       Pronumele era încântat. Cu siguranță, aceasta era cea mai bună lume în care trăise. Era fericit. Erau fericiți cu toții.

                                                       Mara Focșăneanu

       Povestea fraților numeral

    Numeralul este foarte important în gramatică, dar nu toți îi știu povestea lui adevărată! 

   Adevărul e că frații cardinal și ordinal au deslușit toate misterele familiei ,,Numeral”.

    Frații gemeni au fost separați la naștere din motive necunoscute, însă cei doi s-au întâlnit în vacanță.

     Familiile lor au fost cazate la același hotel în vacanța lor de iarnă. Cei doi au observat asemănările dintre ei, așa că au făcut mai multe