CUPRINS

1. Dragoste de frate.......................................... 4

2. Ciudata poveste a adjectivului .................... 7

3. Străinul ........................................................ 12

        Poveștile de toate felurile au fascinat generații de copii și nu numai. 

       Acest volum este cel de-al doilea din seria „Poveștilor părților de vorbire”, care se adresează elevilor din clasele gimnaziale, dar nu numai. Autoarele și-au dorit să bucure copiii cu poveștile imaginare ale părților de vorbire, pentru a-i apropia de studiul gramaticii, pentru a-i face să înțeleagă mai bine rolul și caracteristicile fiecărei părți de vorbire. 

      Vă invităm, așadar, în lumea magică a poveștilor părților de vorbire!   

                                                                                 coordonatorul colecției

                    Dragoste de frate

            În regatul Gramaticii domneau doi fraţi care trăiau în pace şi armonie: Substantivul şi Pronumele.

            Într-una din zile, Substantivul i-a spus fratelui Pronume că trebuie să plece într-o călătorie lungă şi l-a rugat să-i ţină locul cât timp va lipsi. Bucuros, Pronumele i-a spus să plece liniştit şi l-a asigurat că totul va fi bine. Acesta şi-a chemat supuşii şi le-a împărţit sarcini. Astfel, „eu”, „tu”, „el” şi „ea” aveau de îngrijit pomii, dar, 

 pentru că volumul de muncă era prea mare, le-au venit în ajutor fraţii mai mari: „noi”, „voi”, „ei” şi „ele”. 

            Formele neaccentuate ale acestora: „ni”, „ţi”, „o”, „l”, „i”,„ne”, „ni”, „vă”, „vi”, „le”, „li” s-au oferit să planteze şi să îngrijească florile din grădinile regatului. „Mata” şi „dumneata” supravegheau munca, iar sfetnicii „dumneavoastră”, „dumnealor”, „Domnia Voastră”, „Domniile Lor” se plimbau împreună cu regele Pronume prin regatul care arăta ca un colț de rai.

        Când s-a întors Substantivul din călătoria lui, a rămas uimit de munca fratelui său Pronumele şi l-a asigurat că este tare mândru de el.

                                                       Buzatu Sofia-Ioana

                Ciudata poveste a adjectivului

         Era odată un adjectiv liniștit în casa lui de vis, adică un castel mare în care, dacă te duceai, te pierdeai. Adjectivul era singur, nu avea pe nimeni lângă el. El știa că mai există și alte lumi despre care a văzut că s-a scris în câteva ziare pe care le-a citit acum două zile.

         Adjectivul s-a gândit să meargă într-o mică excursie în care va vizita și alte lumi fantastice. Acesta a plecat foarte repede și și-a spus în gând    

„Oare celelalte părți de vorbire o să fie prietenoase?”

        După un ceas, acesta a ajuns în LUMEA SUBSTANTIVULUI. El știa că este în această lume, deoarece a văzut că scria pe un semn:

                     LUMEA SUBSTANTIVULUI

          S-a dus repede la castelul care se vedea în depărtare și și-a dat seama că acum poate să își facă un nou prieten.

        După ce a trecut printr-un sat mic, a spus:

„De ce se uită toată lumea la mine? Fără mine nu ați fi putut spune că roșia este roșie sau altceva. 

 „Sunt doar un adjectiv care vrea să își facă prieteni.”

            Unul dintre săteni a spus:

          - Ne pare rău dacă te-am făcut să te simți rău! Putem fi cu toții prietenii tăi.

          Adjectivul și-a făcut mulți prieteni, dar s-a gândit să exploreze și castelul care se vedea în depărtare. A intrat în castel și a întrebat pe unul dintre menajeri:

        - Scuza-mă că te deranjez, dar știi cumva cine este Substantivul?

        -Buna ziua! Substantivul este regele acestui 

oraș el a făcut casele pentru noi, sătenii, de care cu toții avem nevoie. Este o persoană foarte bună și are un suflet foarte dulce.

        Adjectivul i-a mulțumit menajerei și a pornit pe scările care urcau spre tronul Substantivului.

        - Ce te aduce pe aici, sătene, ai nevoie de ajutor? a spus Substantivul.

        - Bună ziua, Majestatea Voastră, mă scuzați că vă deranjez, dar am dorit să îmi fac prieteni.

        - Înțeleg, mă numesc SUBSTANTIVUL, tu cum te numești? a întrebat regele.