A fost odată o carte cu totul specială. Avea coperțile albe ca zăpada și toate paginile goale, fără niciun cuvânt, fără niciun desen. Trăia pe un raft liniștit dintr-o bibliotecă mică, dar într-o zi a simțit ceva ciudat: paginile ei goale parcă șopteau.

„Vrem povești adevărate… povești despre copii care fac bine Pământului.”

Cartea a tresărit. Cum să găsească astfel de povești dacă ea nu avea nici măcar un cuvânt scris în ea? Atunci a înțeles: trebuia să plece într-o călătorie.

Și-a scuturat coperțile, a făcut un salt mic de pe raft și… a pornit în aventura ei prin Europa.

Once upon a time, there was a very special book.  It had covers as white as snow and completely empty pages — no words, no drawings, absolutely nothing. It lived quietly on a library shelf, until one day it felt something strange: its blank pages began to whisper.

“We want real stories… stories about children who do good things for the Earth.”

The book trembled. How could it find such stories when it didn’t have a single word written inside? Then it understood: it had to go on a journey.

It shook its covers, jumped off the shelf and… began its adventure across Europe.

Prima aventură: Timișoara, România

Cartea albă, cu coperțile ca zăpada și paginile goale, a pornit în călătoria ei prin Europa. Dar primul loc unde a ajuns a fost chiar în România, în orașul Timișoara, la Grădinița PP nr. 3, grupa mica.

Acolo, cartea a găsit o grădină veselă, unde copiii săpau cu grijă în pământ. Cu mânuțele lor mici, puneau semințe și flori colorate, udau răsadurile și zâmbeau larg.

— „Plantăm flori ca să fie frumos și să ajutăm albinele!” a spus o fetiță cu ochi strălucitori.

— „Pământul are nevoie de noi!” a adăugat un băiețel cu o stropitoare verde.

Cartea a tresărit. Pagina ei albă sa luminat și, pentru prima dată, a apărut un desen: copii fericiți, flori înflorite și un soare zâmbitor.

A înțeles că găsise prima poveste adevărată. Și-a scuturat coperțile, a zâmbit în tăcere și a pregătit să plece mai departe.

Prof. Manuela PLJOSKAR

Prof. Timea KULCSAR

Școala Gimnazială Nr. 27 Timișoara- România

First Adventure: Timișoara, Romania

The white book, with snow‑like covers and empty pages, set off on its journey across Europe. But the very first place it reached was Romania, in the city of Timișoara, at Kindergarten PP No. 3, the little group.

There, the book found a cheerful garden where children were gently digging into the soil. With their tiny hands, they planted seeds and colorful flowers, watered the seedlings, and smiled brightly.

— “We’re planting flowers to make everything beautiful and to help the bees!” said a little girl with sparkling eyes.

— “The Earth needs us!” added a boy holding a green watering can.

The book shivered. Its blank page lit up and, for the very first time, a drawing appeared: happy children, blooming flowers, and a smiling sun.

It understood that it had found its first true story. It shook its covers, smiled quietly, and got ready to continue its journey.

The white book traveled once more, flying over mountains and seas, until it reached Greece, at the 7th Kindergarten of Thermi. In the schoolyard, the children were gathered around a special wooden bin filled with leaves, peels, and tiny twigs.

“We’re making compost!” they said with excitement. “That means new soil from old things!” They tossed in fruit peels, mixed everything together, and watched closely.

“We don’t throw anything away this way,” one child said. “And we help our flowers grow!” added another, pointing proudly to the garden.

The white book felt something magical. One of its pages filled with a drawing: children gathered around the compost bin, peels turning into rich soil, and flowers blooming. A tiny worm appeared too, whispering that it was helping as well.

7th kindergarten of thermi-Kalouli Evi

Το λευκό βιβλίο ταξίδεψε ξανά, πετώντας πάνω από βουνά και θάλασσες, μέχρι που έφτασε στην Ελλάδα, στο 7ο Νηπιαγωγείο Θέρμης. Στην αυλή, τα παιδιά ήταν μαζεμένα γύρω από έναν ξεχωριστό ξύλινο κάδο γεμάτο φύλλα, φλούδες και μικρά κλαδάκια.
«Φτιάχνουμε κομπόστ!» είπαν με ενθουσιασμό. «Δηλαδή, καινούριο χώμα από παλιά πράγματα!» Έριχναν φλούδες από φρούτα, ανακάτευαν και παρατηρούσαν προσεκτικά.«Έτσι δεν πετάμε τίποτα!» είπε ένα παιδί.«Και βοηθάμε τα λουλούδια μας να μεγαλώσουν!» πρόσθεσε ένα άλλο, δείχνοντας τον κήπο.

Το λευκό βιβλίο ένιωσε κάτι μαγικό. Μια σελίδα του γέμισε με ζωγραφιά: παιδιά γύρω από τον κάδο, φλούδες που γίνονται πλούσιο χώμα και λουλούδια που ανθίζουν. Ένα μικρό σκουληκάκι εμφανίστηκε και ψιθύρισε πως βοηθά κι αυτό. Γεμάτο χαρά και περηφάνια, το βιβλίο συνέχισε το ταξίδι του, αναρωτώμενο ποια χώρα θα επισκεφτεί στη συνέχεια.

El libro de hojas blancas y brillantes volo y volo de Grecia hasta España, en concreto en Andalucia. În un pequeño pueblo numit Las Norias de Daza, unde el alumnado de Educație Infantilă are un huerto magnifica și lucrează într-un cotidian por el cuidado de su pueblo y su patrimonio.

Tenemos un huerto de hortalizas, ya que somos la huerta de Europa și nuestras familias son agricultoras, además también tenemos la patrulla verde în la școală care vela por el reciclado și la sostenibilidad.

The book with its white and shiny pages flew from Greece to Spain, more precisely to Andalusia. In a small village called Las Norias de Daza, kindergarten students have a magnificent garden and work every day to care for their village and its heritage.

We have a vegetable garden because we are known as the vegetable garden of Europe, and our families are farmers. We also have a Green Patrol at school that promotes recycling and sustainability.

We hope you enjoyed it and that you will be able to visit us someday.

     Το βιβλίο χαμογέλασε καθώς άκουγε τα παιδιά από το Las Norias de Daza. Οι σελίδες του γέμισαν με τα χρώματα του κήπου τους, τη φροντίδα των χεριών τους και την ατα του κήπου τους. Ύστερα, με ένα απαλό αεράκι, γύρισε σελίδα και συνέχισε το ταξίδι του. Πετώντας πάνω από τη γαλάζια θάλασσα, το φωτεινό βιβλίο ταξίδεψε πίσω στην Ελλάζια θάλασσα, το φωτεινό βιβλίο ταξίδεψε πίσω στην Ελλάζια Ελλάζια Ελλάζια Ελλάζια Ελλάζια Ελλάζια θάλασσα πόλη της Θεσσαλονίκης. Εκεί, στην Καλαμαριά, συνάντησε τα παιδιά του 15ου Νηπιαγωγείου. Τα παιδιά δεν ήταν μέσα στην τάξη τους — ήταν δίπλα στη θάλασσα. Με γάντια στα χέρια και χαμόγελα στα πρόσωπα, καθάριζαν την παραλία. Μάζευαν προσεκτικά πλαστικά, χαρτιά και ό,τι δεν ανήκε εκεί. «Η θάλασσα είναι φίλη μας», έλεγαν. «Πρέπει να την προστατεύουμε, για να ζουν τα ζώα με ασφάλεια και να μένει το νερό καθαρό». Το βιβλίο τους κοιτούσε περήφανο καθώς συνεργάζονταν. Κάποια παιδιά ξεχώριζαν τα ανακυκλώσιμα, άλλα κουβαλούσαν σακούλες και μερικά θύμιόζα θύμιόζα θώσιμα σημαντικό είναι να κρατάμε τη φύση καθαρή. Σιγά σιγά, το βιβλίο άνοιξε ξανά τις σελίδες του και έγραψε και τη δική τους ιστορία:«Σστη Θονστη Θονστη Θονστη Θ παιδιά προστατεύουν τη θάλασσα με αγάπη και φροντίδα». Και έτσι, γεμάτο με νέες ιστορίες ελπίδας, το βιβλίο ήταν έτοιμο να συνεχίσει το ταξίδι του…

Cartea zâmbea în timp ce îi asculta pe copiii din Las Norias de Daza. Paginile ei se umpleau de culorile grădinii lor, de grija mâinilor lor și de dragostea lor pentru Pământ. Apoi, cu o adiere ușoară, întorcea o pagină și își continua călătoria. Zburând peste marea albastră, cartea luminoasă se întorcea în Grecia și ajungea în frumosul oraș Salonic. Acolo, în Kalamaria, i-a găsit pe copiii de la grădinița a XV-a. Copiii nu erau în clasa lor - erau lângă mare.

Cu mănuși pe mâini și zâmbete pe fețe, curățau plaja. Au strâns cu grijă plasticul, hârtia și tot ce nu-și avea locul acolo. „Marea este prietena noastră”, au spus ei. „Trebuie să o protejăm pentru ca animalele să poată trăi în siguranță și apa noastră să rămână curată.” Cartea îi privea cu mândrie pe copii cum lucrau împreună. Unii separau materialele reciclabile, alții cărau pungi, iar câțiva le-au amintit tuturor cât de important este să păstrăm natura curată. Cu blândețe, cartea și-a deschis din nou paginile și a scris și povestea lor: „În Salonic, copiii protejează marea cu dragoste și grijă.”

Și, pur și simplu, plină de noi povești pline de speranță, cartea era gata să călătorească din nou...   Papatriantafyllou Irene, Grădinița a XV-a din Kalamaria, Grecia

 Purtată de vântul cald de peste canalul Bega, Cartea Albă a poposit lin la grădinița din                  Sânmihaiu Român . Copiii au recunoscut-o imediat și au primit-o cu urale, nerăbdători să-i arate că și ei sunt prieteni adevărați ai Pământului.

        Micuții au condus cartea spre grădina lor specială, amenajată cu mult drag alături de părinți. Acolo, pe lângă straturile cu legume verzi și sănătoase, copiii i-au prezentat pomii tineri și florile multicolore pe care le-au plantele nu doar în curte, ci și în jurul grădiniței, pentru a înfrumuseța întregul sat.

— „Părinții ne-au ajutat să pregătim pământul, iar noi avem grijă de fiecare fir de iarbă”, a spus mându-un băiețel.

        Cartea a privit cu uimire și spre copaci, unde atârnau hrănitori de păsări meșteșugite cu grijă, pline cu semințe pentru micile înaripate. Apoi, i-au arătat „Hotelul de insecte” și pietrele de râu pictate cu mesaje pline de responsabilitate:       „Protejați Bega!” și       „Iubiți Natura!”        . Paginile cărții s-au umplut cu un desen vibrant: o grădină bogată, mâini de copii și părinți lucrând împreună și păsări vesele cântând printre ramuri.

Copiii au încins o horă veselă în jurul cărții, promițând să rămână pentru totdeauna „Paznicii Naturii”. Simțindu-se mândră că a găsit aici dovada vie că faptele mici pot salva lumea, Cartea Albă și-a scuturat coperțile într-un ultim „Rămas bun!”.

        Cu o piruetă ușoară, sa ridicat deasupra grădiniței, purtând în paginile ei sclipirea din ochii copiilor și parfumul florilor proaspăt udate. Sa înălțat tot mai sus, pregătită să ducă magia din Sânmihaiu Român spre următoarea destinație europeană... Unde oare se va opri imediat?

Boba Cristina-Elena Școala Gimnazială Sânmihaiu Român, România

  El Libro Blanco ascendió suavemente, dejando atrás Sânmihaiu Român. Voló durante días sobre el Mediterráneo hasta que el paisaje cambió y apareció la tierra firme, con campos y caminos.

Así llegó a Hinojosas de Calatrava, un pequeño pueblo donde la vida gira en torno a la agricultura y la ganadería.

Cayó con suavidad junto a unos niños que ayudaban en el campo. Al abrirlo, descubrieron historias de otros niños cuidando la naturaleza.

—Ellos protegen el mar… —dijo uno—. Nosotros cuidamos la tierra y los animales.

Inspirados, recogieron residuos, ahorraron agua y cuidaron aún más sus cultivos y animales.

El libro, orgulloso, escribió:

«En Hinojosas de Calatrava, los niños protegen la tierra y el planeta con amor».

Y con una brisa suave, volvió a alzar el vuelo hacia una nueva historia.

LAURA TORREGROSA (SPAIN) CRA VALLE DE ALCUDIA

The Blank Book rose smoothly, leaving behind Sânmihaiu Român. He flew for days over the Mediterranean until the landscape changed and solid land appeared, with fields and roads.

So it came to Hinojosas de Calatrava (Spain), a small village where life revolves around agriculture and livestock.

It fell gently alongside some children helping in the field. As they opened it, they discovered stories of other children caring for nature.

-They protect the sea... - said one -. We take care of the land and the animals.

Inspired, they collected waste, saved water and cared even more for their crops and animals.

The book, proud, wrote:

"In Hinojosas de Calatrava, the children protect the earth and the planet with love".

And with a gentle breeze, it took flight back to a new story.

LAURA TORREGROSA (SPAIN) CRA VALLE DE ALCUDIA