Pe o mare cu valuri înalte, au fost odată doi exploratori care pluteau cu o corabie. Ce agitată era marea! Corăbierii căutau indicii despre trecut pe fundul apei. Doreau să descopere ceva nemaipomenit!    

      Curând, un ghețar gros se ivi în fața lor. Corăbierii încercau să îl ocolească. Doreau să treacă de el, dar nu puteau. Nu după mult timp, o mică crăpătură se auzi în ghețarul cel gros, iar o parte din aceasta aproape se desprinse. Exploratorii se speriaseră de ghețar să nu cadă pe corabie, așa că vâsliră din răsputeri.

   Cei doi camarazi ajunseseră destul de departe cât să se ferească de căderea aisbergului, dar când acesta căzu, provocă un val uriaș care se repezea în toate direcțiile, inclusiv spre corabie. Corăbierii săriră în grabă în apa cea agitată ca să poată trece pe sub val. Din corabie, nu mai rămăsese nimic, iar componentele fură aruncate pe fundul mării. Cât despre marinari, aceștia reușiseră să ajungă pe o insuliță, bucurându-se că au scăpat cu viață din evenimentul nefericit.

     Corăbierii zâmbeau deoarece navigau din nou fericiți pe mare!

     Imediat după ce își uscaseră hainele lângă foc, hotărâră că trebuie să iasă de acolo cumva. Zis și făcut. Acești doi corăbieri începură să muncească cu spor pentru a ridica o corabie mai mare, mai rezistentă și mai frumoasă. Munca era grea, dar nu aveau de ales. În final, măreața plutitoare fu ridicată pe malul insuliței. Corăbierii se pregăteau să navigheze neînfricați pe mare, fără să se uite înapoi, folosind noua corabie!

     De data asta, niciun ghețar nu se apropia de corabie, iar marinarii erau de două ori mai precauți. Deocamdată întrerupseră cercetările, ei fiind în căutarea civilației. După luni de zile, camarazii nu dăduseră de nimic ce se putea asemăna cu un indiciu de urme omenești. Afară începuse să se răcească drastic, ceea ce dovedea că iarna nu-i departe. Nu după mult timp, o ploaie torențială se abătu asupra corabierilor neînfricați, dar prin câte trecuseră aceștia, o ploaie era un nimic.

      În scurt timp, friguroasa iarnă domnea peste tot ținutul. Pericolul să se lovească de un ghețar se mărise, iar marinarii nu doreau să se întâlnească cu vreun ghețar. Deodată, bucățile de gheață se arătară în fața navei. Aceștia le ocoliră cu ușurință. După zile de navigat, au zărit ceva ce părea a fi un fel de locuință părăsită. Au mers în mare grabă spre ea, dar, de fapt, era doar o stâncă. Bosumflați, corăbierii își continuară drumul în liniște.

     Într-un final, ajunseseră în apropierea unei uriașe bucăți de gheață, similare celei care le scufundase corabia. 

     Doar că, ceva nemaipomenit se întâmplă! În gheața cea groasă se putea zări cu ochii liberi o creatură uriașă înghețată, cu multa blană, două coarne, dinți uriași și trei ochi. Nimeni nu mai văzuse nicăieri așa ceva! 

     Exploratorii, uimiți, nu știură ce să facă. Probabil că trebuia să pozeze creatura pentru a fi făcute descoperiri! Aceștia reușiseră să recupereze aparatul de fotografiat de pe prima navă, cea cu care plecaseră să exploreze. 

       După câteva poze reușite, s-au gândit că cea mai bună dovadă era să aducă monstrul la suprafață. Zis și făcut. Aceștia au spart gheața cu ce au mai găsit prin corabie, iar cu ajutorul unei funii realizate din liane au reușit să prindă mâna creaturii din gheață.

În cele din urmă, după îndelungi eforturi, scoseseră creatura din gheață.

      Cei doi erau atât de mândri de ceea ce tocmai descoperiseră, încât uitaseră că nu mai comunicaseră cu civilizația de luni de zile și nici nu observaseră că, din cauza greutății monstrului, nava se inclinase în partea din spate. În câteva zile, corabia începuse să se lase ușor în apa înghețată a mării.

     Unul dintre exploratori descoperise că acum stătea cu picioarele în apa rece...

      În cele din urmă, jumătate din navă era pe sub apa învolburată a mării. Singura opțiune era să dea drumul creaturii, dar, dacă realizau acest lucru, toate dovezile (mai puțin pozele) se duceau pe apa sâmbetei. Așa că, cu greutate, au început să arunce litri de apa cu tot ce aveau la îndemână, iar asta făcea lucrurile de două ori mai complicate.