Într-un tărâm îndepărtat, pe planeta universală a animalelor, trăia odată un iepuraș tare curios. Tot timpul considera ceva suspect, inclusiv dacă vedea o frunză puțin decolorată. Totul i se părea ciudat sau ieșit din comun. 

      Într-o dimineață, toate frunzele căzură din copacii curții sale. Iepurașul detectiv sări din patul lui din paie și inspectă motivul căderii frunzelor.

     La finalul zilei, considera că trebuie să sune la polițiștii zebre să îl ajute să rezolve cazul. Puse mâna pe telefon și formă numărul 112. Apoi, se auzi vocea zebroiului-polițist:

    -Bună ziua, domnule detectiv iepuraș, ce problemă aveți?

    -Domnu' polițist, am un caz de rezolvat! Azi dimineață s-a întâmplat ceva nemaipomenit!

    -Cum așa, ce s-a întâmplat? spuse domnul polițist. Te-a jefuit Gorilandra?! (Gorilandra era o gorilă uriașă, cunoscută pentru furturi).

    -Nu. În dimineața aceasta au căzut toate frunzele din copaci... nu-i asa că e ceva neobișnuit?! 

     -Domnule iepuraș, îmi pare rău, puteți repeta întrebarea? Nu am putut auzi bine, mi s-a părut că ați spus că este ceva neobișnuit în căderea frunzelor.

        -Păi, chiar asta am zis! Este un mister nedescoperit! Am dreptate?

        Zebroiul-polițist îi inchise apelul în nas, dar curiosul nu se supără. El doar voia să găsească soluția misterului. La sfârșitul zilei, abandonă căutarea explicațiilor și amână rezolvarea misterului.

       Dimineața următoare, observă că perna lui era așezată într-altă poziție.

      -Hmmmm! zise el Ăsta da mister!

        Nedumerit, iepurașului detectiv îi trecură multe gânduri și idei prin cap. În cele din urmă, realiză că în timpul somnului, el mișcase perna fără să știe. Fericit că acum știa de ce perna lui avea altă poziție, ieși afară la aer curat. Tocmai atunci, 

poștașul-greierașul ajunse la poarta acestuia și ii puse un plic în cutia poștală. Înainte să plece, îi făcu cu mâna iepurașului...

        Dupa ce acesta plecă, țopăitorul curios luă plicul și îl desfăcu. În interior era un mesaj: ,,Stimate, domnule iepuraș, te invităm la Academia de Detectivi, deoarece am auzit că îți place să rezolvi cazuri și mistere."

 -Ne mai vedem noi, detectivule!

        Micul detectiv blănos nu mai fusese niciodată atât de entuziasmat. În grabă, își puse tricoul lui preferat și plecă sper Academie. Când ajunse acolo, fusese uimit de toate posterele cu mistere de pe pereții încăperii, dar cel mai mare, care ocupa și cel mai mult spațiu, era un poster cu o gorilă uriașă având o bandană legată la ochi. I se păru că o recunoaște... apoi se gândi:

        -Mi se pare cunoscută imaginea... cred ca este

 marea Gorilandra, cea cunoscută ca fiind unul 

dintre cei mai periculoși hoți ai planetei!

         În cele din urmă, merse în biroul directorului, 

care îl supuse la câteva teste, pe care iepurașul 

nostru le trecu cu brio! 

       Acum era detectiv!

         Drumul de intoarcere fu cu mult mai bun. Acum se gândea că era un angajat oficial și, în final putea deveni un cunoscut detectiv particular. 

        Pe drum, se opri la supermarket, unde își cumpără două kilograme din cei mai buni și proaspeți morcovi, premiu pentru reușita lui. Asta îl înveseli peste măsură!

        -Am niște morcovi așa de buni! Abia aștept să ajung acasă să îi savurez! Dacă grăbesc pasul, sigur o să ajung mai repede... îmi e atât de foame, după drumurile astea pe jos!