Aventurile 

         lui 

    Snowball

CUPRINS:
1.Snowball ...........PAG.4                     10.Fluffy.......PAG.26
2.Răpirea................PAG.6                   11.Elful.............PAG.28   
3.La adăpost...........PAG.8                  12.Călătoria......PAG.33  
4.Primele zile acasă......PAG.10         13.Adevăratul scop.....PAG.38
5.Începutul călătoriei......PAG.12      14.Pornirea la drum...PAG.40
6.Locul misterios...........PAG.14        15.Casa lui Moș Crăciun..PAG.44  7.Sălciile adormitoare...PAG.18  16.Seara de 24 decembrie...PAG.53
8.Câmpul cu lalele uitătoare......PAG.20            
9.Târgul de Crăciun..........PAG.22    17.Dimineața de Crăciun...PAG.55

18.Viața ca-n povești.....PAG.58

            Era o zi de iarnă geroasă. O iepuroaică a dat naștere la trei iepurași micuți și albi. Unul pe nume Margret, care era cea mai mare dintre toți, Rowen, cel mijlociu și Snowball cel mai micuț, care arăta precum un bulgăre de zăpadă.

            După ce au mai crescut, Margaret a devenit o domnișoară elegantă, Rowen un tânăr neastâmpărat, iar Snowball un iepuraș timid, plăpând și inocent.

1.Snowball

            A trecut aproape un an. Snowball a prins curaj și a decis să se plimbe de unul singur, așa cum făceau și frații lui. 

            Cum mergea el liniștit, dintr-odată a auzit un zgomot de mașină. A început să fugă cât îl țineau picioarele, dar în zadar. Cei de la ,,Protecția animalelor" l-au văzut și de îndată l-au prins. Iepurașul era speriat de parcă-i ieșea inima din piept ce tare îi bătea.

            Când au ajuns la adăpost l-au pus într-o

2.Răpirea

căsuță unde se mai afla un iepure negru, numit Fluffy. Acest iepuraș era prietenos și l-a făcut pe Snowball să se simtă comod.

            Cei doi au devenit buni prieteni. Se jucau împreună, mâncau împreună, făceau totul împreună, însă iată că veni și ziua în care cineva a decis să îl adopte pe Fluffy. Snowball a fost așa de trist la plecarea lui, încât timp de o săptămână nu a ieșit deloc din căsuță.                         Ziua mult așteptată de a fi adoptat a venit și ea, când un tată iubitor dorea să-i dăruiască fiicei sale, pe nume Sofia, un iepuraș.

3.La adăpost

             Sofia era fericită că a primit un iepuraș. Snowball era timid la început, dar apoi fetița i-a dat un aer de încredere, iar încetul cu încetul Snowball a început să se joace alături de fetiță, devenind din ce în ce mai apropiați.

            Într-o zi, iepurașul se învârtea în jurul ei precum ar fi întrebat-o de ce este tristă așa des. Ca și cum Sofia ar fi înțeles ce voia să-i spună Snowball, ea i-a îngăduit că își dorea foarte mult ceva special, care să o surprindă.

           Fetița a pus în căsuța în care iepurașul dormea, o

4.Primele zile acasă

păturică și o perniță, ca el să se simtă cât mai confortabil. Sofia i-a citit în fiecare seară câte o poveste de Crăciun, iar el adormea buștean. De fiecare dată, ea mergea în pat și adormea cu gândul la iepuraș.

            Snowball, voind să o vadă pe Sofia fericită, a plecat în căutarea lui Moș Crăciun, despre care a auzit că îți putea oferi orice îți doreai. A coborât din căsuța lui mică, s-a furișat ușor până la ușă și dintr-odată a căzut într-o gaură de vierme.

            Iepurașul era speriat. A început să aibă dubii despre faptul că a plecat în această călătorie, însă dorința de a o vedea pe Sofia fericită era prea arzătoare. 

5.Începutul călătoriei

            Snowball a ajuns într-un loc ciudat. Era precum un tunel negru, dar de undeva din față se zărea o lumină puternică. El s-a îndreptat spre ea. A mers cât a mers, apoi a zărit că lângă sursa de lumină stătea o pisică neagră cu ochi verzi. Ea s-a îndreptat țanțoș către iepure și a spus:

            -Iată un nou iepure! Cel mai ușor de capturat de către Moș Crăciun! Crezi tu că vei ajunge la el? Este un om rău! Nimeni nu merge acolo! a zis dânsa pe un ton ridicat.

            Apoi pisica l-a văzut pe Snowball tremurând.

6.Locul misterios

            Snowball a spus că o crede. Pisica fericită că va mai aduce pe cineva în tribul contra lui Moș Crăciun, i-a arătat toate planurile lor. Iepurele reușea să își joace rolul foarte bine, iar în momentul în care pisica i-a arătat pe unde era ieșirea, Snowball a început să fugă mai repede ca niciodată.                        

            Pisica a alergat după el mult timp, însă la un moment dat și-a dat seama că iepurele era prea rapid și așa l-a lăsat să scape.

            Orice a încercat pisica să-i spună, iepurașul tot nu o putea crede. Chiar când era momentul ca iepurașul să cedeze i-a sărit în ochi o tablă pe care scria :

Pisicile libere contra lui Moș Crăciun

Pisicile libere contra lui Moș Crăciun

7.Sălciile adormitoare

            După o vreme de mers, a ajuns într-un loc cu niște sălcii care aproape atingeau pământul, dar iepurașul nu știa că de fapt acelea erau niște sălcii magice care odată atinse te strângeau cât mai tare și te adormeau. El a continuat să meargă liniștit văzându-și de treabă.

            Când a ajuns lângă una dintre sălcii, repede l-a prins și Snowball a adormit de îndată. S-a trezit după aproximativ douăzeci de minute și s-a simțit lipsit de puteri. Cu greu a reușit să se târască încât să se afle în

afara oricărui pericol.

            De parcă nu era îndeajuns, Snowball a nimerit într-un câmp cu lalele, dar nu de orice fel, ci uitătoare. Acestea își răspândeau parfumul peste toată întinderea câmpului și te făceau să uiți totul. 

            Iepurașul a avut noroc, fiindcă la intrare era un cățel care l-a avertizat despre acele lalele și i-a dat o batistă pe care și-a pus-o pe nas pentru a nu simți mirosul florilor, însă regina lalelelor l-a văzut cum trece fără nici măcar o grijă prin câmp și a dat ordin sperietorilor de ciori, care se aflau de o parte  

8.Câmpul cu lalele uitătoare

și de alta a câmpului, să îl captureze.
            A încercat bietul iepuraș
să fugă, dar sperietorile de ciori
alergau mult mai repede decât
 el.

           Exact în momentul în care una dintre sperietori l-a prins de blăniță...a căzut din nou într-o gaură de vierme. 

            De această dată totul era diferit. Era mai cald, mirosea a ceai de măr și scorțișoară, a fursecuri, iar totul era înconjurat de luminițe. În jur, se aflau tot felul de animăluțe, care discutau.

            Când Snowball a văzut un iepuraș, care se plimba pe acolo, l-a întrebat:

            -Scuzați-mă, dar unde mă aflu?

            -Shhh...E pe cale să înceapă!

            -Ce anume?

            Apoi a început să se audă o melodie.

9.Târgul de Crăciun

            După ce muzica a fost dată mai încet, iepurașul negru, de lângă Snowball, s-a întors spre el și a rămas șocat.

            -Prietene! Ce dor mi-a fost de tine! a strigat Fluffy cu fericire în glas.

            -Fluffy? Chiar ești tu?

            -Bineînțeles! Am crezut că nu te voi mai vedea niciodată! Ce faci aici în ,,Târgul de Crăciun pentru animale"? Credeam că și tu ai un stăpân! Ce ți s-a întâmplat cu blănița? De ce este gri?

            -E mai complicat. Stăpâna mea își dorește foarte mult un anumit lucru, iar eu vreau să o văd fericită, așa că am pornit într-o călătorie. În legătură cu blănița...am trecut prin multe peripeții. Tu? De ce nu ești și tu cu stăpânul tău?

            -După ce m-a luat acea femeie, a
vrut să mă ducă la fiul ei, dar se pare că lui
 nu-i plăceau iepurii, așa că...

            -Ce s-a întâmplat? Spune-mi!

            -Bine...

            -Am fost adus la familia Culby, a spus Fluffy. La început, am crezut că va fi extraordinar, dar în momentul în care am intrat în acea casă am văzut un băiat dezordonat și extrem de energic. Casa aceea era un haos total. Lucruri erau aruncate pe jos, iar masa era plină de mâncare strivită. Părinții lui parcă îi erau sclavi: făceau tot ce le zicea el. Pe acel băiat am aflat că îl chema Jack. Când mama lui m-a adus în camera copilului, l-am zărit jucându-se pe computer. Era foarte focusat pe ceea ce făcea. Dânsa m-a pus la el în bra-

10.Fluffy

țe, iar Jack a început să strige dezgustat că el nu dorea un iepure adevărat, ci un iepure robot. Sincer, m-am simțit rănit de acele vorbe. Dacă ai fi văzut-o pe mama lui câte scuze mai spunea...După aceea, m-au aruncat în plină stradă. Așa am ajuns aici, căzând într-o gaură luminoasă.
           -Chiar nu aș vrea să cunosc acest copil! a exclamat Snowball. Pare destul de rău!

              După ore de povestit, Snowball și-a adus aminte de scopul lui principal, iar apoi a întrebat:

         -Fluffy, nu ai vrea să mi te alături în călătoria mea? Sigur îți dorești ceva de la Moș Crăciun!
         -Sigur că îmi doresc ceva și aș vrea extrem de mult să merg, mai ales cu tine! Nu este prea periculos?

         -Este periculos, dar merită!

         -Bine, voi veni cu tine.

         -Crede-mă că nu vei regreta!

         Au mers prin târgul de Crăciun, întrebându-se pe unde ar trebui să o ia, iar apoi au văzut o creatură

11.Elful

asemănătoare unui elf. Cei doi s-au gândit că probabil era un elf de-al moșului. Au mers la el și l-au întrebat:
           -Nu te supăra, dar ești un elf?
           -Îmi pare rău, dar nu. Eu sunt o veveriță costumată în elf. Tocmai am întâlnit unul la standul de ciocolată caldă și fursecuri. Mi-a zis că a venit pentru a vedea cum organizăm și noi, animalele, târgurile de Crăciun. Presupun că este tot acolo. Puteți să verificați.
            -Mulțumim pentru informații!
            Au plecat înspre standul de ciocolată caldă  și

fursecuri, iar acolo l-au găsit pe Elful Suprem care stătea de vorbă cu ajutorul său care vindea dulciuri. Snowball și Fluffy s-au apropiat de el, iar iepurașul negru a spus: 

         -Scuzați-mă că vă deranjez, dar credeți că știți pe unde ar trebui să o luăm pentru a ajunge la Moș Crăciun?
         -Bună seara, dragi iepuri! Doriți într-adevăr să-l întâniți?
         -Da, domnule. Ne dorim să îl întâlnim și să-i spunem ce ne dorim, fiindcă nu știm să scriem o scrisoare. Noi facem multe greșeli gramaticale.

         -Să știți că nu ați ajuns aici întâmplător! Nu toată lumea poate să călătorească prin aceste găuri 

de vierme, ci numai cei care cred în Moș Crăciun și își doresc să îl vadă fără intenții rele. Așa cum sunteți voi doi. Vă pot duce eu, alături de ajutorul meu Ernie. Ernie, salută-i pe Snowball și Fluffy, dacă le știu bine numele! Ei ne vor însoți pe drumul de întoarcere.
         -B...b...bună seara! Eu sunt Ernie.
         -Bună seara, Ernie! au zis cei doi iepurași în cor.

         -Haideți! Vă așteaptă un drum lung.
 Aceștia s-au îndreptat spre o altă gaură de vierme și rând pe rând au sărit în ea.

Elful suprem

            Pe drum, iepurașii aproape înghețau de frig, dar elful Ernie le-a dat câte un palton fiecăruia, apoi treptat au adormit. Elful Suprem și Ernie se tot îndepărtau, nebăgându-i în seamă pe iepurași.

           S-au trezit și au realizat că se află într-un spațiu îngust. Au încercat să strige după ajutor, să bată în ușă și în pereți, dar în zadar. Nimeni nu îi auzea. Au început să se certe, fiindcă niciunul nu-l asculta pe celălalt.
             La un moment dat, când Fluffy a dat mai 

12.Călătoria

tare în ușă, aceasta s-a deschis. Erau într-o pădure plină de zăpadă. În momentul în care Snowball a deschis ușa a rămas în stare de șoc și ochii i-au izbucnit în lacrimi. Ceea ce a văzut era cel mai bun lucru ce i se putea întâmpla. Și-a văzut din nou familia pierdută odată. A mers la ei și i-a îmbrățișat cât a putut de tare. Nu i-a venit să creadă cum de i-a întâlnit, dar asta nu conta. Era din nou alături de ei.

         -Frățioare! De când nu te-am mai văzut! Mi-a fost așa de dor de tine! a spus Rowen cu ochii în lacrimi.

         -Fiule! a exclamat tatăl lui. Nu îmi vine să cred că te văd în fața ochilor, parcă visez!

         -Dragul meu! Am fost așa de îngrijorată! Uită-te ce mare te-ai făcut! a grăit mama aproape într-un lac de lacrimi.                    

         -Iepuraș mare te-ai făcut într-adevăr! Nu am cuvinte...Bine ai revenit! a zis Margaret emoționată.

         -Dragilor! Nu știți cât de mult mi-ați lipsit! Adevărul este că nu pe voi vă căutam. Nici nu știu cum am ajuns aici, dar sunt fericit să vă revăd! a mărturisit Snowball. 

         -Atunci cum de ai ajuns aici și cine este acest iepure negru din dreapta ta? a întrebat Rowen nedumerit. 

         -El este Fluffy. Cum am ajuns aici chiar nu știu. Tot ceea ce îmi amintesc este că scopul meu era să mă

duc la Moș Crăciun pentru a-i îndeplini dorința stăpânei mele, Sofia, iar niște elfi ne-au ajutat și am adormit după ce ajutorul Elfului Suprem mi-a dat un palton, fiindcă îmi era frig.

         -Asta nu mai contează așa de mult. Nu ai de gând să rămâi cu noi?

         -Îmi pare rău, dar călătoria mea are un anumit scop. Trebuie să o fac pe Sofia fericită ajungând la Moș Crăciun. Dacă doriți, îi pot cere moșului ceva pentru voi.

         -Ar fi extraordinar! Suntem foarte mândri de tine! Dacă tot vrei să faci asta ar fi bine să pornești acum! Îți promit că ne vom mai revedea! La revedere!
         -La revedere! Îmi veți lipsi! a spus Snowball îndepărtându-se.

                Snowball și-a luat inima-n dinți și a înaintat alături de Fluffy. Nu conta ce se va întâmpla. El avea un scop și avea să îl îndeplinească. Nu putea lăsa totul în urmă după toate câte a făcut pentru a ajunge unde este acum.
El a început să înțeleagă unele lucruri. Chiar își dădea seama cât de complicat și cât de ușor a fost. Știa că a lăsat multe în urmă, dar avea un scop nobil. Putea rămâne cu familia sa, dar dragostea lui pentru Sofia era prea mare. Atunci și-a dat seama că adevărata lui familie era Sofia.

13.Adevăratul scop