Anca este o fetiță de 10 ani. Lumea o definește a fi drăguță și silitoare. La școală, profesorii îi spun că este inteligentă și plină de idei. Este înaltă și tăcută precum un șoricel. Ochii îi sunt verzi și sclipitori. Părul arămiu și scurt până la umeri. Nasul mic și lung. Buzele roșii și hidratate. Gâtul subțire,mersul elegant , iar picioarele ușor alungite. Este mereu dornică de a încerca lucruri noi și de a-i ajuta pe cei ce au nevoie de sprijin.

           Într-o zi însorită de vară, Anca citea un roman. Mai avea doar două capitole și îl termina. De abia aștepta să afle finalul acestuia, dar, deodată, apăru o zână care i-a spus:
           -Pentru a termina acest roman trebuie să treci printr-o peripeție în care te vei folosi de informațiile din poveste.
           I-a luat cartea din mână și dusă a fost, dar înainte de a dispărea i-a dat o hartă cu

locurile prin care va trebui să treacă. Printre acestea se aflau: Pădurea Nesfârșită, Satul Gavaldon, Tunelul Copacilor Vorbitori, Crângul cu Sălcii Adormitoare, Câmpul cu Ferigi, Tufărișul Turcoaz, Răzorul cu dovleci și Grădina cu lalele.

                 Anca și-a luat tot ce se gândea că îi va trebui și a pornit în cea mai spectaculoasă călătorie a ei.Prima dată a trebuit să treacă prin Pădurea Nesfârșită. Acolo, a dat peste un șarpe magic care, dacă te mușca ți-ai fi pierdut complet memoria. Anca a învățat din carte că acești șerpi erau atrași de către culoarea roșie. Așa că,și-a luat batista roșie din buzunar și a aruncat-o spre partea opusă a pădurii. Îndată șarpele se repezi spre batistă, iar Anca a fugit

cât de repede a putut.

                După mai multă vreme de mers,se trezi în Satul Gavaldon.Pentru a ieși din acel sat era nevoie să treacă prin cimitirul acestuia.O singură familie formată dintr-o femeie cu fiica ei și motanul acesteia locuiau acolo.Motanul respectiv era foarte agresiv.Pentru a scăpa de el trebuia să aprinzi o torță cu Flacăra Sacră Verde de care se temea,dar cel mai rău lucru era că acea flacără se afla la capătul cimitirului.Neștiind ce să facă,Anca își luă

lanterna cu lumină verde și a ținut-o în mână cu speranța că motanul va crede că este acea flacără.Ce să vezi!Această idee a funcționat!Ușurată,Anca traversă satul și scăpă cu bine.

                             Nu trecu multă vreme de când Anca a părăsit satul, că a ajuns în Tunelul Copacilor Vorbitori.Pentru cei care nu au citit romanul Ancăi nu știu cât de îngrijorător suna acest nume pentru ea,fiindcă acești copaci,îndată ce se apucă de vorbit te fac a sta și a le asculta poveștile până târziu.Fetiței îi veni o idee strălucită.Odată ce va intra în tunel,va începe să povestească despre multe lucruri plictisitoare pentru a-i face pe copaci să nu

vorbească.Cum intră în tunel începu să își pună planul în aplicare.Se pare că planul funcționă!Așa că,porni mai departe.