Într-o iarnă geroasă, un câine șchiop, foarte slab și trist, se târa de colo-colo pe stradă, așteptând ca cineva să-i arunce o coajă de pâine.

Deodată, de la poartă, se auzi glasul cald al unei fetițe. Câinele a intrat timid în curte. Fetița i-a întins un bol cu lapte cald, amestecat cu pâine. L-a adus apoi în casă, l-a ocrotit, l-a hrănit și l-a îndrăgit. 

Câinele s-a întremat repede. Fetița l-a botezat Feta și cei doi au devenit nedespărțiți. 

În vară, Feta avea o blană nespus de frumoasă, se îngrășase, piciorul i se vindecase și putea să calce pe el.