Competențe:

8. Lectura, audierea și interpretarea textelor literare și nonliterare, în limita standardelor de conținut.

10. Valorificarea mijloacelor expresive ale limbii, în diferite situații de comunicare orală și scrisă.

Obiective operaționale:

Elevul va fi capabil

● să citească fluent și expresiv  textul poetic;

● să definească doina ca specie a liricii populare;

● să identifice fișa de identitate a doinei;

● să interpreteze/ comenteze registrul lexico-semantic al poeziei;

● să identifice/ comenteze stările de spirit ale eului liric;

● să argumenteze apartenența textului la gen și specie literară.

Tehnologie didactică:

Lectura expresivă

C-C-C

Conversația euristică

Cubul

Lucrul pe text

Clusteringul

I. Evocare

„Orice popor, fie el mare sau mic, bogat sau sărac, păstrează pentru zile mari, păstrează pentru zile negre câte un cântec, care face să tresalte inima întregului neam. Sufletul neamului nostru se răspunde atunci când se aude Doina. Chiar de la primul vers, chiar de la prima alunecare, îți răsare priveliștea unui apus de soare, undeva hăt departe, pe-o coastă de deal o stână veche, un cioban căzut pe gânduri, o ațișoară de fum peste vatra unui sat uitat.

  Din acel fundac de imașuri, cu acea ațișoară de fum, prin cele șase găurele de fluier, deschise de gura focului, coboară imnul nostru prin minuni, prin vremuri, prin destine grele”. ( Ion Druță)

Câmpul lexico-semantic:

Sarcini didactice:

1.Găsiți echivalente contextuale pentru structurile stabile:

Să tresalte inima – să se emoționeze (verbală)

Apus de soare – amurg (substantivală)

Căzut pe gânduri – îngândurat (adjectivală)

Zile mari – sărbători, evenimente remarcabile

Zile negre – necazuri, cumpene, tragedii

2.Formați câmpul lexico-semantic al cuvântului-cheie „doina”(Vezi pagina precedentă).

Definiții metaforice:

࣭Comori nestemate de simțiri duioase

Frumuseți poetice pline de originalitate

Titlu de glorie pentru nația română

Pietre scumpe din sânul poporului

„Doina este cântecul cel mai frumos, cel mai jalnic, cel mai cu suflet ce am auzit eu pe lume”. (V. Alecsandri)

II. Realizarea sensului:

Tehnica „Cubul”

1.Descrie/ Definește

#Definiți conceptul operațional doină, utilizând diverse cuvinte din câmpul lexico-semantic.

#Cum este numită doina? Imnul nostru,

menit să înalțe sufletul poporului, să oglindească viața lui spirituală, idealul de libertate și dreptate.

#Cu ce specii populare este înrudită doina?

ØBalada

ØCântecul popular

ØRomanța

Doina este o creație lirică, vocală sau instrumentală, specifică poporului român, în care interpretul își exprimă în mod direct sentimentele de dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire, ură împotriva asupritorilor, regret ș.a.

Repere teoretice:

Află mai mult!

Caracteristici:

Caracter anonim (autorul este necunoscut);

Caracter oral (s-a transmis din generație în generație prin viu grai);

Caracter colectiv (este opera mai multor autori anonimi);

Caracter sincretic (se îmbină muzica cu textul/ poezia).

Trăsături:

1.Exprimă direct, profund și intens o varietate de sentimente, idei, aspirații;

2.Au o tematică variată;

3.Sunt inspirate din viața poporului român, reflectă comuniunea omului cu natura, atitudinea omului față de viață, moarte, față de scurgerea timpului.

Tipuri de doine: de dor, de jale, de dragoste, de înstrăinare, de cătănie, haiducești, pastorale.

Acest pasaj de text este selectat dintr-o operă valoroasă scrisă de maiestrul scriitor Ion Druță – „Doina” - o dramă despre conștiința neamului, despre sufletul lui bântuit de grijile cotidiene, care, în goana după avuție, lucru, nu are timp să-și purifice sufletul.

Cei mai de seamă poeți și scriitori români, M. Eminescu, I. Creangă, V. Alecsandri, M. Sadoveanu, A. Russo ș.a., deseori au înnoptat pe la stâne, fermecați de melodia unui fluier, culegând diverse cântece, doine, balade, pentru că își ziceau că nu se poate ca aceste comori spirituale să zacă în fundac de imașuri și să nu le cunoască și alte generații. Astfel a fost cunoscută și descoperită perla literaturii noastre - „Miorița”, publicată de V. Alecsandri. Tot în culegerea „Poezii populare” 

a inclus și poezia „Doina” – în 1866, drept „Doină din Moldova”.Ea a fost fixată pe hârtie în formă autentică de V. Alecsandri pe la mijlocul veacului al XIX-lea, apoi a intervenit în text și l-a refăcut – imn al tuturor cântecelor de jale.

DEX: autentic - original, adevărat

Doină, doină, cântec dulce!

Când te-aud nu m-aș mai duce!

Doină, doină, vers cu foc!

Când răsuni eu stau în loc.

Bate vânt de primăvară,

Eu cânt doina pe afară,

De mă-ngân cu florile

Și privighetorile.

Vine iarna viscoloasă,

Eu cânt doina-nchis în casă.

De-mi mai mângâi zilele,

Zilele și nopțile.

Frunza-n codru cât învie,

Doina cânt de voinicie,

Cade frunza gios în vale,

Eu cânt doina cea de jale.

Doina zic, doina suspin,

Tot cu doina mă mai țin.

Doina cânt, doina șoptesc,

Tot cu doina viețuiesc.

DOINA de V. Alecsandri

Sarcini didactice:

1.Lectura expresivă a textului

2.Sentimentele degajate din poezie:

bucurie

mâhnire

tristețe  ș.a.

3. Simbolul Frunza verde semnifică:

Dăinuirea neamului

Frumusețea naturii mioritice

Unitatea omului și a naturii

3. Ce te-a impresionat mai mult: imaginile poetice, starea de spirit a eului liric sau muzicalitatea poeziei? Argumentează-ți răspunsul.

2. Asociază! (obiect, fenomen, operă de artă)

3. Compară! (balada, romanța)

#Prin emoțiile puternice ce le degajă

#Tonul liric, trist, cantabil (melodios, duios)

Amintește-ți ce este balada!

Balada – specie a genului epic în versuri care relatează o acțiune, o întâmplare istorică cu eroi legendari în împrejurări excepționale.

Titluri de balade populare:

„Miorița”

„Toma Alimoș”

„Meșterul Manole”

4. Aplică!

Sinonime contextuale:

Viscoloasă – furtunoasă

Voinicie – haiducie

Viețuiesc – trăiesc

A se îngâna – a se mângâia

A învia – a se naște, a renaște

A se ține – a supraviețui

A-și mângâia zilele – a se alina, liniști, calma

Dulce  (cântec) – fermecător, duios, melodios

Foc – sentimente puternice de dragoste; patimă, văpaie, flacără

Cuvinte din registrul popular/ arhaic: viers, gios ș.a.

De selectat strofe pentru fiecare anotimp.

Primăvara – dorul de viață („Frunza-nvie”)

Iarna – retras în singurătatea colibei

Toamna – stare de tristețe

Concluzia: Doina este raportată la circuitul anotimpurilor, la elementele de natură, pentru că doina însoțește pe omul din popor în orice moment al vieții.

Dorul – motivul dominant, element material/spiritual al trăirii, permanență în viața omului; o stare care nu poate fi definită. El se alină, dar nu se vindecă.

L. Blaga - „Spațiul mioritic”: dorul este etern și specific sufletului românesc.